Hristodul de la Patmos

Sfântul Cuvios Hristodul de la Patmos, numit și Hristodul Făcătorul de minuni sau Hristodul Latrinul, a fost un monah din secolul al XI-⁠lea, întemeietorul Mănăstirii Sfântul Ioan Teologul din insula Patmos. Este cinstit mai ales în Grecia și este pomenit la 16 martie. Grecii îl pomenesc și la 21 octombrie.

S-⁠a născut în jurul anului 1021 la Niceea, în Bitinia. Tânăr încă, s-⁠a călugărit și a ajuns în scurtă vreme egumen. A trăit pe muntele Latmos, în Caria, unde a întemeiat mai întâi o mănăstire cu bibliotecă. După unele izvoare, a fost egumen între 1075 și 1087 al lavrei Stylos, de la Latmos, întemeiată de Pavel de Latmos. Patriarhul Constantinopolului, Cosma I Ierosolimitanul, l-⁠a numit proto al Latmosului, împotriva obiceiului după care întâietatea o avea mănăstirea Kellibara. A fost învinuit de erezie și a petrecut zece ani în procese în fața Patriarhiei.

În 1088 a primit în dar de la împăratul Alexios Comnen insula Patmos, ca să zidească acolo o mănăstire închinată Sfântului Ioan Evanghelistul. Tradiția greacă pune clădirea ei în anul 1079, cu ajutorul împăratului, și spune că mănăstirea se numește și azi Mănăstirea lui Hristodul.

Din cauza năvălirilor de tâlhari, iar după tradiția greacă ale arabilor, Hristodul a fost silit să părăsească Patmosul. Potrivit tradiției, el s-⁠a retras în Eubeea, unde s-⁠a mutat la Domnul. Anul morții este dat diferit: 1093 sau 1101 în izvoarele grecești, iar în altele în jurul anului 1111. Moaștele lui au fost aduse înapoi la Patmos, iar racla se află în capela care îi poartă numele, în mănăstirea Sfântului Ioan Teologul.