Alexandru Medvedev

Sfântul Sfințit Mucenic Alexandru Medvedev (1889-1918) a fost diacon în satul Bolșe-⁠Trifonskoe, din ținutul Irbit, și a fost tăiat cu săbiile de gardiștii roșii, fără judecată, la 10 septembrie 1918, la gara Egorșino. Se pomenește la 10 septembrie, la 7 februarie, odată cu soborul noilor mucenici, și la 11 februarie, cu sfinții Ekaterinburgului. A fost trecut în rândul sfinților în 2002.

S-⁠a născut în 1889. A învățat la școala de citeți din Ekaterinburg, fără să o termine. A început devreme să slujească în biserică, întâi ca paraclisier, iar de la 1 iulie 1910 a fost admis ca citeț la biserica Sfântului Ioan Botezătorul din Bolșe-⁠Trifonskoe. Chiar înainte de revoluție a fost hirotonit diacon și a slujit în același sat până la moartea de mucenic.

Majoritatea locuitorilor satului aveau gospodării puternice și erau înstăriți, sau, cum îi numeau bolșevicii, „chiaburi”. Revoluția din Octombrie nu le-⁠a stârnit simpatia. Comitetul sărăciei, înființat de bolșevici pentru rechiziții de alimente și bunuri, a întâmpinat împotrivirea celor mai mulți dintre săteni; țăranii nu voiau să se supună și să dea pâine și bunuri pentru nevoile Armatei Roșii. Bolșevicii socoteau că vinovați de faptul că țăranii nu recunosc puterea sovietică sunt preoții, și căutau să zdruncine autoritatea Bisericii, spunând că religia nu e necesară poporului. Pretutindeni se pângăreau bisericile și se făceau represalii asupra slujitorilor.

Părintele Alexandru, în vârstă de douăzeci și șapte de ani, a continuat slujirea de diacon la Bolșe-⁠Trifonskoe, deși represaliile împotriva clerului se țineau lanț în vara lui 1918. A slujit împreună cu preotul Petru Snejnițki, care nici el nu și-⁠a părăsit parohia în acele zile cumplite. La 28 august (10 septembrie) 1918, diaconul Alexandru Medvedev a fost ucis, fără judecată, de gardiștii roșii, la gara Egorșino: l-⁠au tăiat cu săbiile. Prin hotărârea Sfântului Sinod din 17 iulie 2002, diaconul Alexandru Medvedev a fost trecut în soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși.