Alexandru Okropiridze

Sfântul Alexandru Okropiridze (Alexei Davidovici Okropiridze, în lume) a fost episcop de Guria și Mingrelia (Samegrelo). S-⁠a născut în 1824 în satul Disevi, ținutul Gori, gubernia Tbilisi, în familia unui preot, și a adormit la 9 (22) noiembrie 1907. Este sfânt al Bisericii Georgiei, canonizat în septembrie 1996 de Sinodul Local al Bisericii Ortodoxe a Georgiei.

La 8 iulie 1845 a terminat seminarul din Tbilisi și în același an a fost tuns monah la mănăstirea Schimbării la Față din Tbilisi. În 1846, ca ierodiacon, a intrat la Academia Teologică din Kazan, unde la 6 octombrie 1849 a fost hirotonit ieromonah. În 1850 a absolvit academia cu titlul de candidat în teologie. La 15 februarie 1851 a fost numit profesor la seminarul din Tbilisi, apoi, pe rând, purtător de grijă al școlilor teologice din Abhazia și din Kutaisi. În 1854 și 1855 a fost stareț al mănăstirii Gaenati, de prima clasă. La 12 februarie 1855 a fost ridicat egumen pe lângă scaunul arhieresc al Abhaziei, iar în anul următor, la 16 februarie 1856, arhimandrit, cu dreptul de a conduce eparhia Abhaziei, pentru că episcopul Gherman (Gogolașvili) fusese mutat pe scaunul Imereției.

La 4 martie 1862 a fost hirotonit în catedrala din Tbilisi episcop al Abhaziei. Conducând acest scaun până în mai 1869, a făcut mult pentru restabilirea creștinismului în acel ținut, foarte greu încercat și aproape pustiit de repetatele invazii turcești. Predicând Evanghelia, a străbătut multe sate, botezându-⁠i pe abhazi, a deschis școli parohiale și, în satul Ilori, o școală teologică pentru abhazi. Pentru nevoința lui misionară, sfântul Alexandru este adesea numit al doilea apostol al Abhaziei.

La 30 mai 1869, când episcopul Gherontie a fost pus în retragere, a fost numit episcop de Gori, vicar al eparhiei Georgiei. În 1878, din inițiativa și cu sprijinul lui bănesc, s-⁠a deschis la Tbilisi o școală eparhială. Între 1881 și 1886 a ocupat scaunul Guriei. Între 1886 și 1898 a fost din nou episcop de Gori. Din inițiativa și cu sprijinul lui bănesc au fost refăcute mănăstirile Șio-⁠Mgvime, Zedazeni și David Gareja. A sprijinit introducerea predării vechii cântări bisericești georgiene în școlile teologice. La 20 martie 1898 a fost mutat pe scaunul Guriei și Mingreliei. A fost membru de onoare al Academiei Teologice din Kazan. La 4 noiembrie 1903 a fost pus în retragere. A adormit la 9 noiembrie 1907 și a fost îngropat la 15 noiembrie în catedrala mănăstirii Șio-⁠Mgvime.