Nestor Cronicarul

Cuviosul Nestor Cronicarul a fost monah la Lavra Peșterilor din Kiev, ucenic al Sfântului Teodosie, și unul dintre cei mai de seamă scriitori ai Rusiei Kievene. Cu siguranță au ieșit din mâna lui două vieți de sfinți, Viața Cuviosului Teodosie de la Peșteri și Povestirea despre viața și mucenicia Sfinților Purtători de Patimi Boris și Gleb. Tradiția i-⁠a pus pe seamă și Povestea vremurilor trecute, cea mai veche cronică păstrată a slavilor răsăriteni, de unde și numele de Cronicar, deși cercetătorii de azi se îndoiesc de acest lucru. Este pomenit la 27 octombrie (9 noiembrie pe stil nou).

Începuturile

Nestor s-⁠a născut la Kiev, în jurul anului 1050 sau 1056, după izvoare. La șaptesprezece ani, în jurul anului 1073, a intrat la mănăstirea Peșterilor, unde a fost ucenic al Cuviosului Teodosie. A primit tunderea în monahism de la egumenul Ștefan, urmașul lui Teodosie, și a fost apoi hirotonit ierodiacon. Se spune că a ajuns repede să întreacă pe bătrânii cunoscuți ai Peșterilor prin curăția vieții, rugăciune și ascultare.

O dovadă a vieții lui duhovnicești este faptul că a luat parte, împreună cu alți Cuvioși Părinți, la izgonirea unui diavol din pustnicul Nichita, încercat de o înțelepciune iudaică. Nichita avea să ajungă mai târziu episcop la Novgorod și este pomenit la 31 ianuarie. Despre cărți, Nestor spunea că folosul lor este mare: ele arată calea pocăinței, aduc înțelepciune și cumpătare și îi mângâie pe cei întristați, iar cine citește cărți vorbește cu Dumnezeu sau cu sfinții.

Scrierile

În anii 1080 Nestor a scris Povestirea despre Boris și Gleb, în legătură cu mutarea moaștelor celor doi frați la Vâșgorod. Este istoria uciderii lor de către Sviatopolc, în care cei doi tineri apar ca pildă de smerenie și de nerăzbunare. Este un text de bază pentru cinstirea lor, deși datarea lui este mult discutată. Tot atunci a alcătuit Viața Cuviosului Teodosie de la Peșteri.

În 1091, în ajunul sărbătorii hramului mănăstirii, egumenul Ioan l-⁠a însărcinat pe Nestor, împreună cu alți doi monahi, să dezgroape moaștele Sfântului Teodosie ca să fie mutate în biserică. Slujba lui de la această mutare i-⁠a rămas în imnografie: condacul îl numește pe Nestor ucenic și următor al Sfântului Teodosie și cel dintâi martor al cinstitelor lui moaște.

Cronica

Povestea vremurilor trecute începe cu întrebarea „de unde se trage pământul rus și cine a început întâi a domni la Kiev”, adică cum a luat ființă pământul rus. Tradiția bisericească, urmată și de sursele ortodoxe, îl socotește pe Nestor alcătuitorul ei, în jurul anilor 1112 și 1113. El se folosește de cronici mai vechi și de însemnări ale mănăstirilor, de cronicile bizantine ale lui Ioan Malalas și Gheorghe Amartol și de povestirile unor martori ca bătrânul Ivan Vișatici, și unește totul sub o privire bisericească sigură, ca parte a istoriei mântuirii neamului omenesc.

Cronica pomenește prima apariție a rușilor în izvoare, în 866, pe vremea Sfântului Fotie, alfabetul slav creat de Sfinții Chiril și Metodie, botezul Sfintei Olga la Constantinopol, încercarea credințelor de către Sfântul Vladimir și botezul Rusiei din 988. Povestește apoi despre începuturile Peșterilor și despre ctitorii lor. Nestor a trăit vremuri grele, cu certuri între prinți și cu raiduri ale polovților, și a fost martor la pustiirea mănăstirii Peșterilor din 1096.

Autorul, o întrebare deschisă

Cei mai mulți istorici de azi se îndoiesc că Nestor a scris Povestea vremurilor trecute. Ei socotesc că este o alcătuire din mai multe fragmente și redacții, revăzută mai târziu de egumenul Silvestru de la mănăstirea Vâdubici și de alții, iar unii îl numesc de aceea mai degrabă Nestor Hagiograful. Cel mai vechi manuscris păstrat este copia egumenului Laurențiu din 1377, numită cronica laurențiană. Credincioșii și istoricii mai vechi i-⁠au spus însă Cronicarul, iar noi păstrăm numele sub care este cunoscut și cinstit.

Adormirea și cinstirea

Nestor a adormit în jurul anului 1114, lăsând continuatorilor săi, monahi cronicari ai Peșterilor, opera sa. A fost înmormântat în Peșterile Apropiate ale Sfântului Antonie, iar sfintele lui moaște se află în Lavra Peșterilor, unde credincioșii se pot închina. A fost trecut între sfinți prin cuprinderea numelui său în soborul Cuvioșilor Părinți din Peșterile Apropiate, pomeniți la 28 septembrie, și al tuturor Cuvioșilor Părinți ai Peșterilor, în a doua duminică a Postului Mare. Troparul lui laudă pe cel ce a scris faptele marilor prinți și viețile și minunile Părinților de la Peșteri, iar numele său este scris în ceruri.

La 27 octombrie se pomenește și alt Nestor, ascet în Peșterile Depărtate, care nu trebuie confundat cu Cronicarul. În Ucraina, din 1997, ziua de 9 noiembrie este Ziua Scrisului și a Limbii, în amintirea lui.