Oran de la Iona

Sfântul Oran din Iona (Odhrán, numit uneori și Otteran) a fost un monah irlandez, însoțitor al Sfântului Columba pe insula Iona și, după tradiție, întâiul creștin îngropat acolo. Este pomenit la 27 octombrie. Povestea morții lui, plină de legende, a rămas vie până azi.

Viața

Oran a fost irlandez și, după tradiție, urmaș al lui Conall Gulban, un conducător păgân de legendă care s-⁠ar fi făcut creștin; temeiul acestei legături nu se cunoaște. Mai bine de patruzeci de ani a trăit în ținutul numit azi Silvermines, în comitatul Tipperary din Irlanda, unde în 520 a ridicat o biserică. Tradiția irlandeză spune că a fost și stareț în Meath, unde ar fi întemeiat Lattreagh, deși e cu putință să fie vorba de un alt Oran.

În anul 563 el a fost printre cei doisprezece monahi care l-⁠au însoțit pe Columba pe insula Iona, de lângă coasta Scoției, unde Columba a întemeiat mănăstirea cu același nume. Oran a răposat acolo curând și a fost îngropat în așezământul nou. Povestea spune că Columba a văzut diavoli și îngeri luptându-⁠se pentru sufletul lui, înainte ca acesta să se înalțe la cer.

Legendele morții

Una dintre legende spune că Oran a primit de bunăvoie să fie îngropat de viu sub temelia unei capele pe care Columba încerca s-⁠o ridice pe Iona. Zidurile ridicate de monahi se prăbușeau mereu; în fiecare dimineață meșterii găseau nimicită munca din ziua dinainte. Columba a auzit un glas care i-⁠a spus că zidurile nu vor sta până ce un om viu nu va fi îngropat sub temelie (după o variantă, sfatul i l-⁠ar fi dat o sirenă ieșită din mare). Alegerea a căzut pe Oran, iar capela a fost ridicată deasupra lui.

După o altă legendă, într-⁠o zi Oran și-⁠a scos capul din pământ și a spus: „Nu este iad, așa cum credeți, nici rai, despre care vorbesc oamenii.” Speriat, Columba a poruncit să fie scos trupul și îngropat în pământ sfințit, iar după alte variante a poruncit pur și simplu să se arunce mai mult pământ peste el. Într-⁠o variantă din Hebride, lui Oran i s-⁠a făgăduit că sufletul lui va fi în siguranță în ceruri. După câteva zile Columba a vrut să-⁠l mai vadă și a poruncit să se sape groapa. Oran, încă viu, a încercat să iasă din mormânt, dar Columba a poruncit să fie acoperit iar, ca să-⁠i ferească sufletul de lume și de păcat.

Povestirea nu apare în Viața lui Columba scrisă de Adomnán. Cercetătorul George Henderson vede în ea o urmă a unei credințe populare foarte vechi, de același fel cu legenda zidirii cetății Dinas Emrys, unde regelui Vortigern i s-⁠a spus să găsească și să jertfească „un copil fără tată”, ca zidurile să nu se mai prăbușească. Din pricina asemănării numelui, unii l-⁠au identificat pe Oran cu un alt Sfânt Oran, însoțitorul Sfântului Patrick, întâiul mucenic irlandez; cele două istorisiri au în comun jertfa de sine a unui om în slujba unui sfânt mai cunoscut.

Cinstirea

Cea mai veche biserică ce se mai păstrează pe Iona este închinată Sfântului Oran, iar cimitirul din jurul ei, Reilig Odhráin, îi poartă numele. El este ocrotitorul parohiei Silvermines, din comitatul Tipperary, ținutul său de baștină, și a fost ales în 1096 de vikingii din Waterford ca ocrotitor al orașului, apoi al eparhiei. Mănăstirea de pe Iona, întemeiată de Columba, este astăzi o biserică creștină ecumenică și o mare atracție pentru vizitatori în Hebridele Exterioare. Povestea morții lui a fost reluată într-⁠o poezie a lui Neil Gaiman, „In Relig Odhrain”, și într-⁠un scurtmetraj animat din 2019.