Alexie de la Zosimova

Cuviosul Alexie de la Zosimova (în lume Fiodor Alexeevici Solovioc, 1846-1928) a fost ieroschimonah și stareț al Pustiei Zosimova de lângă Serghiev Posad, cunoscut pentru rolul avut în alegerea patriarhului Rusiei în 1917, când a tras bilețelul cu numele mitropolitului Tihon. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă în august 2000, cu cinstire în toată Biserica. Se pomenește la 19 septembrie după calendarul vechi, adică 2 octombrie pe cel nou, și în soborul sfinților din Moscova.

Începuturile

S-⁠a născut la Moscova în familia numeroasă a protoiereului Alexei Petrovici Solovioc, egumenul bisericii Sfântul Simeon Stâlpnicul și profesor la seminarul din Vifania. De mic a cântat în strană și a ajutat la altar. A rămas fără mamă la opt ani. În timpul școlii duhovnicești a orbit de un ochi, lovit în cap de limba clopotului pe care îl trăgea. A absolvit școala duhovnicească Andronievski și seminarul din Moscova (1866), fără să simtă chemare spre știința teologică și fără să meargă la academie. La 12 februarie 1867 s-⁠a căsătorit cu Ana Pavlovna Smirnova, fiica unui preot, iar la 19 februarie a fost hirotonit diacon la mănăstirea Cudov și numit la biserica Sfântul Nicolae din Tolmaci, al cărei egumen, protoiereul Vasili Nechaev, i-⁠a fost primul povățuitor duhovnicesc. În 1872 soția a murit de oftică, lăsându-⁠i un fiu de doi ani, Mihail. Spre a-⁠l ajuta să treacă prin durere, părintele Vasili l-⁠a încărcat cu lucru la redacția revistei Citire de folos sufletesc și el a început să scrie articole, între care o istorie a bisericii. Alături de protoiereul Alexei Mecev a luat parte la lecturi populare și a predat Legea în orfelinat și în casele enoriașilor.

Preot, monah și stareț

La 4 iunie 1895 mitropolitul Serghie, care voia să refacă vechea cântare în coloană, l-⁠a hirotonit preot la catedrala Adormirii din Kremlin, pentru glasul lui frumos. Peste doi ani a fost ales în unanimitate duhovnicul clerului catedralei, iar în 1898 a fost ridicat protoprezbiter. Fiul absolvise între timp școala tehnică și se căsătorise, ceea ce i-⁠a deschis calea spre mănăstire. A intrat la Pustia Zosimova și la 30 noiembrie 1898 a fost tuns ieromonah de egumenul German (Gomzin), cu numele Alexie, în cinstea Sfântului Alexie, mitropolitul Moscovei. Din 1906 a stăreț, mutat într-⁠o chilie în afară, iar din 1908 a primit voie să intre în zăvorâre parțială, fiind unul dintre cei mai cinstiți stareți ai vremii. La el venea la spovedanie marea ducesă Elisabeta Feodorovna. În 1916 a primit zăvorârea deplină și s-⁠a mutat la etajul al doilea al corpului fraților, lângă altarul bisericii Tuturor Sfinților. În fiecare joi se spovedea, iar vinerea se împărtășea.

Alegerea patriarhului

În 1917 a fost ales membru al Soborului Local și a luat parte la primele două sesiuni. La 5 noiembrie 1917 (stil vechi), în catedrala Hristos Mântuitorul, a tras bilețelul care a hotărât alegerea mitropolitului Tihon al Moscovei ca patriarh. Mitropolitul Evloghie povestea că, înainte de Liturghie, pe analogul din fața icoanei Maicii Domnului a Vladimirului s-⁠a așezat o casetă cu trei bilete, cu numele a trei candidați, catedrala cu douăsprezece mii de oameni era plină, iar după Liturghie și moleben a ieșit din altar un bătrân adânc, ieroschimonahul Alexie, zăvorâtul Pustiei Zosimova, care a făcut de trei ori semnul crucii și, fără să se uite, a scos un bilet. Mitropolitul Vladimir a citit: Tihon, mitropolitul Moscovei.

Sfârșitul

La 28 februarie 1919 a primit marea schimă. În 1921 i s-⁠a dat palița. După închiderea Pustiei Zosimova, la 8 mai 1923, s-⁠a mutat cu îngrijitorul său la Serghiev, unde a locuit la fiica lui duhovnicească Vera Timofeevna Verhovțeva. A adormit la 2 octombrie 1928. Patru zile și trei nopți oamenii nu s-⁠au dezlipit de sicriu, iar la slujba de înmormântare a fost o mulțime de cler, între care mai mulți episcopi, între ei episcopul Ignatie (Sadkovski). A fost îngropat la cimitirul Kukuevo din Serghiev. A fost cinstit ca sfânt curând după moarte: în actul de acuzare din 1936, câțiva oameni erau învinuiți că slăveau mormântul lui și că răspândeau zvonuri despre vindecări. În 1953 a fost mutat la cimitirul vechi din Zagorsk, iar la 25 iulie 1994 rămășițele au fost duse la Pustia Zosimova. A fost proslăvit în august 2000.