Constantin Golubev

Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Golubev, numit și Constantin de Bogorodsk, a fost protopop al catedralei Bobotezei din orașul Bogorodsk (azi Noginsk, lângă Moscova). S-⁠a născut în 1852, într-⁠un sat din gubernia Saratov, și a fost ucis în toamna anului 1918 de puterea sovietică. Biserica Rusă l-⁠a slăvit în rândul sfinților în anul 2000. Este cinstit pentru osteneala de o viață ca misionar și păstor, apoi pentru moartea sa, întâmpinată cu cuvintele Mântuitorului: „Nu știu ce fac”.

Familia și formarea

Constantin Alexeievici Golubev s-⁠a născut în satul Baranovka, din gubernia Saratov, într-⁠o familie de citeț (psalt) din biserică. A rămas orfan la nouă ani. A absolvit Seminarul Teologic din Saratov. Soția sa, Maria Nikitina, născută Anisimova, din familia unor orășeni din Volsk, a murit în 1913.

Au avut mai mulți copii. Două fiice, Maria și Alexandra, s-⁠au căsătorit cu preoți. Fiul Constantin (1898-1970) a ajuns protopop și a slujit la biserica Sfintei Treimi din Natașino. Leonid a absolvit Academia Teologică din Moscova și a fost director de liceu. Mai erau Ana, Boris și Mariamna.

Misionarul

Din 1874, Constantin a lucrat ca misionar al Frăției Sfintei Cruci din Saratov în satul său natal, unde trăiau mulți credincioși de rit vechi. A deschis acolo o școală misionară și a predat în ea și ca învățător, și ca profesor de religie. În numai un an și jumătate, întreaga parohie a satului, de 1500 de oameni, a intrat în Biserica Ortodoxă sinodală.

Din 1876 a predat limba ruso-⁠slavonă la școala teologică din Volsk. Din 1879 a fost misionar al eparhiei Saratov împotriva sectelor și a schismei. A luat parte la dispute cu ritualiștii vechi și cu molocanii.

Preot la Bogorodsk

La 12 martie 1895 a fost hirotonit preot. A slujit ca paroh al catedralei Bobotezei din Bogorodsk și ca protopop peste 16 parohii, unde se răspândise de asemenea credința de rit vechi. Și aici a lucrat ca misionar împotriva schismei.

Din 1897 a condus și școala parohială de la fabrica familiei Șibaev din Istomkino, unde din 1901 a fost și profesor de religie. În 1900 a deschis pe lângă catedrală o școală parohială de fete, pe care a condus-⁠o și în care a predat. A fost președinte al secției județene a Frăției Chiril și Metodie, director al secției locale a comitetului pentru ocrotirea închisorilor, unde a ajutat mult deținuții, și membru al comitetului de ocrotire a sobrietății poporului. În 1903 a primit rangul de protopop.

Guvernatorul Moscovei, Vladimir Djunkovski, a scris în amintirile sale că părintele Constantin avea vederi de extremă dreaptă și era aspru și nemăsurat în judecăți. Preotul a fost într-⁠adevăr implicat în viața politică: a prezidat Societatea monarhică din Bogorodsk și secția locală a Uniunii Poporului Rus.

Mucenicia

La 12 și 13 mai 1918, la inițiativa consiliului parohial al catedralei Bobotezei, la Bogorodsk au avut loc serbări bisericești cu participarea mai multor ierarhi în frunte cu Patriarhul Tihon. Ele s-⁠au încheiat cu o mare procesiune în jurul orașului, la care, după contemporani, au luat parte în jur de o sută de mii de oameni. Reprezentanții puterii sovietice au socotit procesiunea o provocare din partea Bisericii.

Câtva timp mai târziu, în toamna lui 1918, părintele Constantin a fost arestat și, după câteva zile de închisoare, împușcat. Pe drumul spre locul execuției el repeta: „Nu știu ce fac”. Potrivit raportului lui Vasili Șein la Sinodul local din 1917-1918, preotul a fost doar grav rănit și a fost îngropat de viu, deși el și fiica sa i-⁠au rugat pe călăi să-⁠l termine ca să-⁠i scurteze chinul.

Locul înmormântării, la marginea unei păduri de pini, a fost cinstit de credincioșii din oraș în toți anii următori. Ei aduceau acolo lumânări și candele și slujeau parastase. Tradiția spune că împreună cu preotul au mai fost împușcate două persoane: un soldat care refuzase să execute ordinul, despre care unele izvoare spun că fusese botezat în copilărie chiar de părintele Constantin, și o femeie care încercase să-⁠l apere pe păstor.

Moaștele și slăvirea

Moaștele sfântului au fost aflate la 20 noiembrie 1995 și duse în biserica icoanei Maicii Domnului de la Tihvin din Noginsk. La 2 octombrie 2004 au fost mutate în catedrala Bobotezei. Din 2007, în ziua aflării moaștelor se prăznuiește Soborul Noilor Mucenici din Bogorodsk.

La 18 aprilie 1996, protopopul Constantin Golubev și cei doi mucenici uciși împreună cu el au fost trecuți în rândul sfinților cinstiți local în eparhia Moscovei. La Sinodul arhieresc din august 2000, ei au fost canonizați pentru cinstire în toată Biserica Rusă. În anul 2020, Sfântul Sinod a aprobat pentru folosința liturgică generală slujba Sfântului Sfințit Mucenic Constantin de Bogorodsk.

Troparul său îl numește podoaba preoților, care a luat crucea ca armă și a respins prin propovăduire schisma și ereziile, iar acum, bucurându-⁠se cu cetele îngerilor, se roagă lui Hristos pentru Biserica Rusă.

Cinstirea de azi

În cinstea sa au fost sfințite o biserică în Noginsk și o biserică de spital în Reutov, iar în satul său natal, Baranovka, există un lăcaș cu hramul Sfântului Constantin de Bogorodsk. Un gimnaziu ortodox îi poartă numele. În fiecare an, la 2 octombrie, în catedrala Bobotezei din Bogorodsk se săvârșește Sfânta Liturghie și are loc o procesiune. Sfântul este pomenit la 19 septembrie după calendarul vechi (2 octombrie după cel nou), iar în Soborul Noilor Mucenici din Bogorodsk la 7 (20) noiembrie. Figura sa apare și în romanul istoric „Veșminte de purpură” de Natalia Irtenina (2021), despre raporturile dintre Biserica Rusă și puterea sovietică în 1918.