Teodor de Tars

Sfântul Ierarh Teodor de Tars a fost arhiepiscop al Canterbury-⁠ului din 668 până la moartea sa, în 690, cunoscut pentru îndreptarea Bisericii din Anglia și pentru școala pe care a întemeiat-⁠o la Canterbury. Este pomenit la 19 septembrie.

Tinerețea

Teodor era de neam grec și s-⁠a născut în jurul anului 602, la Tars, în Cilicia, într-⁠o eparhie de limbă greacă a Imperiului Bizantin. În copilăria lui au fost războaie sfâșietoare între Bizanț și Persia, care au dus la cucerirea Antiohiei, Damascului și Ierusalimului în 613-614. Perșii au luat Tarsul când Teodor avea unsprezece sau doisprezece ani. Se crede că a studiat la Antiohia, vechiul loc al unei școli de tălmăcire a Scripturii, pe care a susținut-⁠o. Cunoștea limba și literatura siriacă. Cuceririle musulmane au ajuns la Tars în 637 și l-⁠au silit să plece; s-⁠a întors în Imperiul Roman de Răsărit și a studiat la Constantinopol astronomia, socoteala datei Paștilor, medicina, dreptul roman, retorica și filosofia greacă. Înainte de anii 660 a plecat la Roma, unde a trăit într-⁠o comunitate de monahi răsăriteni, probabil la mănăstirea Sfântului Anastasie, și a învățat literatura latină, sfântă și lumească.

Arhiepiscop al Canterbury-⁠ului

După Sinodul de la Whitby (664), în 667, scaunul Canterbury-⁠ului a rămas liber când Wighard, ales pentru a fi sfințit arhiepiscop, a murit pe neașteptate la Roma. Papa Vitalian l-⁠a ales pe Teodor, la sfatul lui Hadrian, de mai târziu egumenul mănăstirii Sfântul Petru din Canterbury. Teodor, în vârstă de șaizeci și șase de ani, a fost sfințit arhiepiscop la Roma la 26 martie 668 și a fost trimis în Anglia cu Hadrian, ajungând acolo la 27 mai 669. A cercetat starea Bisericii engleze, a pus episcopi în scaunele rămase mult timp goale și a adunat în 673 Sinodul de la Hertford, care a rânduit data Paștilor, autoritatea episcopilor, monahii rătăcitori, adunarea regulată a sinoadelor, căsătoria și altele. A voit să împartă marea eparhie a Northumbriei, ceea ce l-⁠a pus în conflict cu Wilfrid, episcopul Yorkului, pe care l-⁠a depus în 678; neînțelegerea s-⁠a încheiat abia în 686-687. În 679, când Aelfwine, fratele regelui Ecgfrith al Northumbriei, a căzut în luptă cu mercienii, intervenția lui a oprit războiul și a adus pacea.

Școala din Canterbury

Teodor și Hadrian au întemeiat la Canterbury o școală cu predare în greacă și latină, de unde a rezultat un adevărat „veac de aur” al științei anglo-⁠saxone. Teodor a predat și muzica sacră și a adus texte și cunoașterea sfinților răsăriteni. Din învățătura lui s-⁠au păstrat comentarii biblice, alcătuite de ucenicii lui.