Prohor de la Pcinia

Cuviosul Prohor de la Pcinia a fost un pustnic din veacul al XI-⁠lea, din ținutul Pcinia, cinstit de sârbi, macedoneni și bulgari. A adormit la 14 septembrie 1067, iar mănăstirea Pcinia îl prăznuiește la 19 septembrie.

Tinerețea și pustia

S-⁠a născut la începutul veacului al XI-⁠lea din părinți cucernici, Ioan și Ana, în ținutul Ovče Pole, în Macedonia de azi. După viața lui, a învățat de timpuriu carte și întrecea în toate pe cei de o vârstă. Cuprins de râvnă duhovnicească, a mers la peștera de lângă Nagoričino (la est de Kumanovo, lângă Staro Nagoričino, în fața bisericii Sfântul Gheorghe), unde a trăit ani mulți ca pustnic. Potrivit tradiției, i s-⁠a arătat într-⁠o vedenie un loc lângă râul Pcinia unde urma să se nevoiască. Nimeni nu l-⁠a tulburat mult timp, până când într-⁠o zi un vânător care urmărea un cerb l-⁠a găsit pe sfânt rugându-⁠se. Vânătorul a stat de vorbă cu monahul ceasuri întregi. Când a vrut să plece, i-⁠a cerut binecuvântarea, iar Prohor i-⁠a prorocit că îl așteaptă o mare slavă: „Vei fi împărat; adu-⁠ți aminte și de mine când vei fi.” Vânătorul era Diogene, mai târziu împăratul bizantin Roman al IV-⁠lea Diogene.

Din pricina primejdiei atacurilor „oamenilor sălbatici” (poate pecenegi sau cumani), Prohor s-⁠a mutat în muntele Kozjak, deasupra râului Pcinia, lângă Vranje de azi, într-⁠o mică peșteră. Acolo s-⁠a nevoit treizeci de ani și s-⁠a mutat la Domnul după șaizeci și doi de ani de viață pustnicească. Animalele sălbatice se apropiau de el fără teamă.

Moaștele și mănăstirea

După treizeci de ani, sfântul s-⁠a arătat în vis împăratului Diogene și i-⁠a spus: „De ce, Diogene, ai uitat veșmintele tale de odinioară și pe mine, bătrânul? Ostenește-⁠te să-⁠mi ridici măcar o biserică mică.” Împăratul s-⁠a înspăimântat și, cu patriarhul și cu alaiul, a pornit în ținutul Žegligovo, la Nagoričino, să-⁠l caute pe bătrânul Prohor. Negăsindu-⁠l acolo, a trecut pe muntele Kozjak. După multe zile de căutare au aflat peștera și în ea moaștele cuviosului. Pe acel loc, împăratul a ridicat o biserică în cinstea Sfântului Apostol Luca, iar la dreapta râului Pcinia a zidit o biserică închinată sfântului. Moaștele au fost puse la dreapta altarului, și din ele a curs sfântul mir. O parte din moaște a luat împăratul la Constantinopol, o alta a ajuns mai târziu la Ljubostinja, iar restul se află și azi în mănăstirea Sfântul Prohor al Pcinei, sub muntele Kozjak. După unele izvoare, mănăstirea a fost înnoită de craiul Ștefan Milutin. O icoană din biserica mănăstirii înfățișează întâlnirea lui Prohor cu viitorul împărat și fiare sălbatice apropiindu-⁠se de el. Cele mai vechi chipuri ale lui se află la Staro Nagoričino și la Lesnovo.