Trofim, Savatie și Dorimedont

Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedon au pătimit pentru Hristos în Frigia, în veacul al III-⁠lea. Au aceeași zi de pomenire, 19 septembrie, dar, după izvorul englez, nu au fost mucenicii împreună și nici în același timp. Povestea muceniciei lor este învăluită în legendă.

După pătimirea lor, împăratul Prob a poruncit ca toți creștinii să aducă jertfe zeilor romani. A trimis la Antiohia doi dregători, pe Trofim și pe Savatie. Ajunși în cetate, cei doi au fost atât de zguduiți de chinurile la care erau supuși creștinii acolo, încât s-⁠au făcut ei înșiși creștini. Trofim și Savatie au fost arestați și chinuiți, iar Savatie a murit din pricina chinurilor.

Trofim a fost trimis la Sinada, în Asia Mică. Acolo era întemnițat un senator creștin, Dorimedon, iar Trofim a mers să-⁠l vadă în temniță. Dregătorii din Sinada au încercat să-⁠i silească pe Dorimedon și pe Trofim să aducă jertfă zeilor Castor și Pollux. Ei au refuzat, au fost chinuiți și osândiți să fie aruncați fiarelor sălbatice în arenă. După pătimirea lor, fiarele n-⁠au vrut să le facă rău sfinților. Sfinții au fost atunci tăiați cu sabia.

În 1907, la Schifout Kassaba, adică Sinada, s-⁠a găsit o raclă în chip de sarcofag, cu o parte din oasele lui Trofim, iar aceasta a fost dusă la muzeul din Bursa. Monumentul ar putea data din veacul al III-⁠lea.