Teodor cel Negru

Sfântul Binecredincios Cneaz Teodor cel Negru (Cermnîi), cneaz de Iaroslavl și de Smolensk, a adormit în 1299 la Iaroslavl, după ce a primit schima. Este socotit, împreună cu fiii săi David și Constantin, întâiul sfânt al Iaroslavlului. Biserica Rusă îl pomenește la 19 septembrie. Porecla „Cermnîi” înseamnă atât „roșcat”, cât și „frumos”.

Tinerețea și căsătoria

S-⁠a născut în Smolensk în jurul anului 1240 (după alte izvoare, la 1 septembrie 1233), al treilea fiu al cneazului Rostislav Mstislavici al Smolenskului, care a murit în 1240. Frații mai mari, Gleb și Mihail, l-⁠au nedreptățit, dându-⁠i numai Mojaiskul. Teodor a îndreptat însă lucrurile printr-⁠o căsătorie bună: în jurul anului 1260 s-⁠a căsătorit cu Anastasia (numită în izvoarele târzii Maria), fiica lui Vasili Vsevolodovici al Iaroslavlului. Prin căsătorie a ajuns cneaz al Iaroslavlului, dar puterea adevărată era în mâinile mamei ei, cneaghina Xenia. Au avut două fiice și un fiu, Mihail.

La Hoarda de Aur

Plictisit de starea lui, în jurul anului 1266 Teodor și-⁠a părăsit familia și a plecat din proprie voință la Sarai, capitala Hoardei de Aur. A ajuns slujitor credincios și comandant al hanului Mengu-⁠Timur, a luat parte la o campanie împotriva osetinilor (iasilor) și, în 1277-1278, a condus o campanie de pedepsire în Bulgaria de pe Volga, în care, după izvoare, oastea a prădat patruzeci de orașe și șase sute de sate. După izbândă, hanul l-⁠a făcut paharnicul lui și i-⁠a oferit de soție una dintre fiicele sale; Teodor a refuzat, pentru că avea încă soție la Iaroslavl. Anastasia a murit în curând, iar Teodor a încercat să se întoarcă la Iaroslavl, dar cneaghina Xenia și boierii nu l-⁠au lăsat să intre în oraș și l-⁠au pus cneaz pe micul Mihail. Rămas în Hoardă, s-⁠a căsătorit a doua oară cu fiica hanului, care a fost botezată și a primit numele Anna, și a primit ca zestre treizeci și șase de orașe și mare cinste. Au avut doi fii, pe David și pe Constantin. Fiul cel mare, Mihail, a murit la Iaroslavl în 1290, iar Teodor s-⁠a întors în oraș cu ierlâcul hanului și a domnit acolo.

Cneaz al Smolenskului

După moartea fraților lui în 1278-1279, a moștenit Smolenskul. A stat acolo, după părerea istoricilor, în 1279-1281, apoi iar în Hoardă. A luat parte la războiul dintre fiii lui Alexandru Nevski, care s-⁠a încheiat cu pustiirea multor orașe rusești de către tătari și de către ruși. În 1285, Roman cel Bătrân al Brianskului a asediat zadarnic Smolenskul. În 1293 a luat parte, împreună cu Andrei Aleksandrovici al Gorodețului, la campania oștii tătare a lui Dyuden în nord-⁠estul Rusiei, în care au fost pustiite paisprezece orașe, între care Vladimir, Suzdal, Moscova și Colomna. În 1294 a primit de la Andrei Pereslavl-⁠Zalesski, dar, când Dmitri a renunțat la marea domnie, Teodor a plecat și a ars orașul. În 1297, un nepot al lui, Alexandru Glebovici, a luat Smolenskul, iar în 1298, poate și în 1299, Teodor a încercat în zadar să-⁠l recapete cu oaste.

Pocăința și sfârșitul

În ultimii ani, Teodor s-⁠a călugărit și a murit la Iaroslavl, în 1299, după ce a primit schima. Adâncimea pocăinței lui publice dinaintea morții a fost, alături de neputrezirea moaștelor și de minunile de după moarte, unul dintre temeiurile canonizării lui. Cneazatul Iaroslavlului a trecut la fiul său David.

În 1463, în ajunul alipirii Iaroslavlului la statul moscovit, arhimandritul Cristofor a aflat în mănăstirea Spasski din Iaroslavl moaștele cneazului și ale fiilor săi David și Constantin, și ele au fost așezate în catedrala Schimbării la Față a mănăstirii. În 1467 toți trei au fost canonizați, întâii sfinți ai Iaroslavlului. Între 1989 și 2011 moaștele au stat în biserica Teodor din Iaroslavl, azi rămânând acolo doar părticele; astăzi se odihnesc într-⁠o raclă în noua catedrală a Adormirii din Iaroslavl. Cinstirea lui se face și în ziua aflării moaștelor, în Soborul sfinților din Rostov, în duminica dinaintea Soborului sfinților din Smolensk și în Soborul sfinților din Kazan.