Goeric de Metz

Sfântul Goeric (Gury, Abbo I) a fost episcop al Metz-⁠ului în prima jumătate a secolului al VII-⁠lea. A murit în jurul anului 643 și este cinstit ca sfânt atât în Biserica Ortodoxă, cât și în cea Romano-⁠Catolică. Pomenirea lui se face la 19 septembrie.

Se crede că s-⁠a născut între 565 și 575, într-⁠o familie nobilă din ținutul Albi, înrudită cu strămoșii Arnulfingilor. Unele vieți îl numesc fiul lui Gamard, fratele senatorului Ansbert și nepotul senatorului Tonantius Ferreolus. A fost căsătorit și a avut două fiice, Precia și Victorina. În tinerețe ar fi fost ostaș și apoi administrator la Albi. Orbit mai târziu, și-⁠a recăpătat vederea, după o tradiție printr-⁠o piatră care atinsese sângele Sfântului Ștefan, după alta într-⁠un pelerinaj la biserica Sfântului Ștefan din Metz, unde episcop era Sfântul Arnulf.

A intrat apoi în rândul clerului, a fost hirotonit preot de Sfântul Arnulf și în anul 627 (alte izvoare spun 625, 628 sau 629) i-⁠a urmat la scaunul Metz-⁠ului. Ca episcop a mutat în 641 moaștele predecesorului său, Arnulf, în biserica Sfinților Apostoli din Metz. A zidit biserica Sfântului Petru cel Mare și mănăstirea de la Épinal pentru cele două fiice ale sale. A fost prieten apropiat al regelui Dagobert I; sub numele de Abbo el apare în testamentul regelui din 636. Se păstrează câteva scrisori pe care le-⁠a schimbat cu Dezideriu, episcopul de Cahors.

A murit în anul 643, după alte izvoare 642, 644 sau chiar 647. În secolul al X-⁠lea moaștele lui, afară de cap, au fost aduse de la mănăstirea Saint-⁠Symphorien la Épinal; această mutare este pomenită în calendarul local la 15 aprilie. Sfântul este ocrotitorul orașului Épinal, important loc de pelerinaj în evul mediu. Un tablou din 1725, păstrat în bazilica Saint-⁠Maurice din Épinal, îl înfățișează împreună cu cele două fiice ale sale.