Anastasia a Serbiei

Cuvioasa Anastasia a Serbiei, în lume Ana, a fost soția marelui jupan Ștefan Nemania și mama Sfântului Sava, întâiul arhiepiscop al Serbiei. S-⁠a călugărit în anul 1196 și a murit la 21 iunie 1200. Biserica Ortodoxă Sârbă o cinstește ca sfântă și o prăznuiește la 21 iunie.

Origina ei nu se cunoaște. Izvoarele vechi nu o spun, iar în istorie s-⁠au propus felurite ipoteze, că ar fi fost din Bosnia, rudă a împăraților bizantini sau a regilor francezi. Nici vremea și împrejurările căsătoriei nu sunt știute. Unele letopisețe târzii vorbesc de anul 1142 sau 1143. Sfântul Sava o numește singura soție a lui Nemania.

Trecută doar în câteva rânduri scurte în viețile soțului ei, este înfățișată ca o femeie smerită și cucernică, iar scriitorii medievali îi laudă firea și faptele. Fiul ei, Ștefan, o descrie prin cuvintele Scripturii despre femeia vrednică, mai de preț decât mărgăritarele, și îi prețuiește ascultarea și bunătatea. A luat parte la înnoirea mănăstirii Maicii Domnului pe care o zidea soțul ei în ținutul Toplicei, după întâlnirea acestuia cu împăratul Manuil Comnenul la Niș, în anul 1164. Ana a stat în fruntea mănăstirii, ceea ce arată că era probabil o mănăstire de maici. Alături de Nemania, ea a fost înfățișată ca ctitoare.

Împreună cu soțul, ea a primit în anul 1196 tunderea în monahism, cu numele Anastasia, după Sfânta Anastasia din Sirmium, iar Nemania a devenit monahul Simeon. Potrivit lui Sava, Anastasia s-⁠a dus la mănăstirea Maicii Domnului „din Ras”, adică la cea din Toplica sau la alta din Raška. Un hrisov mai târziu al Studenicei amintește locul Pridvorica, lângă Studenica, ca loc al viețuirii ei ca monahie.

A murit la 21 iunie 1200 (după unele izvoare, în 1199), în vreme ce Tipicul Studenicei dă data de 21 iulie, iar Tipicul Hilandarului pe cea de 21 iunie, care a rămas și ziua praznicului. A fost înmormântată la Studenica. Deasupra raclei cu moaștele ei, în veacul al XVI-⁠lea a fost zugrăvită o frescă ce o înfățișează în rugăciune, pe locul, probabil, al uneia mai vechi.

Din căsătoria cu Ștefan Nemania a avut trei fii și mai multe fiice: Ștefan Întâiul Încoronat, Rastko (Sfântul Sava) și Vukan, mare cneaz de Duklja și apoi al Serbiei, precum și Eufimia, căsătorită cu Manuil Ducas al Tesalonicului, și o altă fiică, măritată cu Tihomir Asen și mama țarului bulgar Constantin Tih.