Iulian din Tars

Sfântul Mucenic Iulian din Tars, numit și Iulian din Anazarb sau din Cilicia, a fost un tânăr de neam senatorial care a pătimit pentru Hristos în vremea prigoanei lui Dioclețian, între anii 305 și 311. Nu trebuie amestecat cu Sfântul Iulian care a murit mucenic împreună cu soția sa, Vasilisa.

S-⁠a născut la Anazarb, în Cilicia, ca fiu al unui senator păgân. După moartea soțului, mama lui, creștina Asclepiodora, s-⁠a mutat cu băiatul la Tars, unde l-⁠a botezat și l-⁠a crescut în credință. Pe când avea optsprezece ani, a început prigoana, iar Iulian a fost prins. Nici chinurile, nici amenințările, nici făgăduința darurilor și a cinstirilor nu l-⁠au putut face să aducă jertfă idolilor sau să se lepede de Hristos. Un an întreg a fost purtat din cetate în cetate prin Cilicia, fiind cercetat și chinuit în fiecare.

Mama lui îl urma și îl întărea în credință. Când a fost prinsă, dregătorul a crezut că îl va îndupleca pe fiu; ea a mărturisit însă pe Hristos, iar dregătorul a poruncit să i se taie tălpile. A murit din cauza rănilor. Iulian a fost cusut într-⁠un sac cu nisip, șerpi și scorpioni și aruncat în mare. Valurile au scos trupul la mal, de unde, după povestire, l-⁠a luat o văduvă evlavioasă din Alexandria, care l-⁠a îngropat. Moaștele au fost mutate mai târziu la Antiohia, în biserica ce purta numele sfântului. La Antiohia, Sfântul Ioan Gură de Aur a ținut o cuvântare de laudă în cinstea lui, spunând că moaștele izgonesc demonii și săvârșesc minuni.

În Apus este cinstit mai ales la Rimini. În 1899, la Țarskoe Selo, s-⁠a zidit în cinstea lui o biserică pentru un regiment de gardă, singura cunoscută azi cu acest hram în Biserica Ortodoxă. Este prăznuit la 21 iunie în Răsărit și la 16 martie în Apus.