Alexandru Ivanovski

Sfântul Preotmucenic Alexandru de la Ivanovka (Alexandru Alexeevici Balanuța, 1874 - noaptea de 27 august 1919) a fost un preot ortodox din satul Ivanovka, ținutul Alexandria, gubernia Herson, ucis de oamenii lui Mahno în pivnița bisericii. Este sfânt cinstit local al eparhiei Alexandria a Bisericii Ortodoxe Ucrainene; nu este un sfânt cinstit în toată Biserica. Textul izvorului nostru se oprește în mijlocul capitolului despre canonizare, la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene din 9 decembrie 2020, așa că nu putem cita mai mult despre aceasta.

Începuturile

S-⁠a născut în 1874 într-⁠o familie cu mulți copii: avea trei frați (Mihail, Evghenie, Nicolae) și o soră, Maria. Probabil nu era din stare clericală, fiindcă, după școala primară, a intrat la seminarul de învățători din Novi Buh, unde se pregăteau învățători pentru școlile parohiale. După un an a fost dat afară, în 1896, nu pentru slaba reușită (învățase cu străduință și bine), ci fiindcă năzuințele lui erau spre viața duhovnicească și slujirea lui Dumnezeu. După aceasta a intrat novice la mănăstirea Adormirea din Odesa, în nădejdea de a-⁠și închina viața lui Dumnezeu. Dar tânărul avea talent de citeț și cântăreț, pe care l-⁠a observat conducerea eparhială, și în 1896, prin rezoluția preasfințitului Tihon, episcopul Elisavetgradului, a fost numit psalt în exercițiu la biserica cuviosului Arsenie din satul Maximovka (Corbina), ținutul Elisavetgrad, și a fost numit și învățător la școala parohială de acolo. A primit numirea cu smerenie. Ca învățător era sever, dar răbdător, căutând să-⁠i facă pe elevi să priceapă temeinic materia, iar elevii lui arătau cunoștințe bune. Munca lui pedagogică a fost răsplătită în 1903 cu mulțumirea conducerii eparhiale. La 26 iulie 1906 a fost numit învățător la școala model de pe lângă seminarul teologic din Odesa, continuându-⁠și drumul pedagogic, și diacon la biserica Sfântul Andrei a seminarului. A fost hirotonit diacon la 29 august 1906, de ziua Tăierii capului Sfântului Proroc, Înainte-⁠Mergător și Botezător Ioan.

Familia și preoția

Înainte de hirotonie s-⁠a căsătorit cu Raisa Fiodorovna Șarevskaia (născută în 1881), absolventă în 1896 a școlii eparhiale de fete din Odesa, orfană. În 1903 lucrase ca învățătoare la școala cu două clase din Șamovka, unde pentru străduință și profesionalism primise mulțumirea conducerii eparhiale. În căsnicie s-⁠au născut trei copii: fiul cel mare Nicolae și două fiice, Ana (26 iulie 1916) și Xenia (6 februarie 1920). În fiecare an, la 30 noiembrie, când se cinstește amintirea Sfântului Apostol Andrei cel întâi chemat, ziua era solemnă la seminar; în biserica Sfântul Andrei se săvârșea după rânduiala arhierească Sfânta Liturghie, la care lua parte regulat învățătorul și diaconul Alexandru Balanuța. La 15 iulie 1907 a luat parte, cu protoiereul Mihail Marcenko, la cununia Liubovei, fiica cunoscutului păstor odesean (azi sfânt proslăvit) dreptul Iona Otamanski, cu Vasile Krupski, născut în ținutul Elisavetgrad.

La 10 august 1913 Sfântul Sinod Conducător a binecuvântat deschiderea unei noi parohii la biserica nou zidită a Sfântului Arhanghel Mihail din satul Ivanovka, ținutul Alexandria, gubernia Herson. La 17 decembrie 1913 diaconul Alexandru Balanuța, psalt-⁠diacon la biserica Sfântul Andrei de lângă seminarul din Odesa, a primit locul de preot la biserica Mihail din Ivanovka. Hirotonia a avut loc câteva zile mai târziu, în catedrala Schimbarea la Față din Odesa. S-⁠a dăruit slujirii cu râvnă. La fiecare Liturghie părintele Alexandru rostea o predică pe tema Evangheliei, îndemnând enoriașii la credință tare, rugăciune, venire la biserică duminica și în sărbători și la fapte de milostenie. Câțiva ani a slujit la Ivanovka, câștigând respectul și dragostea enoriașilor. În 1914 a început Primul Război Mondial; mulți enoriași au fost mobilizați. În spate soseau mulți răniți care aveau nevoie de îngrijire. Societățile de binefacere strângeau bani și ajutoare, iar fiecare parohie încerca să-⁠și aducă partea. Părintele Alexandru i-⁠a îndemnat pe enoriași să sprijine pe cei loviți de război și el însuși a luat parte activă la colecte pentru răniți, bolnavi, prizonieri de război și văduvele soldaților, lucru raportat regulat în „Hersonskie eparhialnie vedomosti”. În 1917, de Sfintele Paști, arhiepiscopul Nazarie al Hersonului și Odesei i-⁠a dat skufia. Puțin mai târziu, la 3-4 august același an, a fost confirmat în consiliul protopopesc pentru districtul Novogheorghievsk al ținutului Alexandria, pe trei ani, cu îndatoriri administrative suplimentare.

Mucenicia

Evenimentele revoluției din 1917 și schimbarea puterii au adus represiuni împotriva clerului, jefuirea și închiderea bisericilor. În 1919 un val de omoruri de preoți a trecut prin ținuturile Alexandria și Elisavetgrad. În noaptea de 27 august 1919 părintele Alexandru Balanuța a fost ucis cu cruzime de mahnoviști în pivnița bisericii, lângă biserică și lângă casa în care locuia cu familia și în care se afla și școala bisericească. Înainte de moarte preotul a suferit chinuri și bătăi și a murit din rănile grele. După omor, credincioșii au îngropat repede și pe ascuns trupul părintelui Alexandru în cimitirul satului, într-⁠un sicriu de stejar, punând înăuntru o mică icoană de lemn a Sfântului Ierarh Nicolae. Locul mormântului a fost cinstit de localnici, iar mai târziu s-⁠a pus pe el o cruce. După cinci luni de la mucenicia lui, în Elisavetgrad s-⁠a născut fiica lui, Xenia. Soția lui, Raisa, locuia cu copiii în satul Obozovka. Cu toată strâmtorarea și greutățile vremii sovietice, copiii au primit învățătură: fiul Nicolae a devenit militar, iar fiicele învățătoare.

Cinstirea

La 7 august 2020 au fost găsite cinstitele rămășițe ale preotului Alexandru Balanuța. La 9 decembrie 2020, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, el a fost trecut între sfinții cinstiți local ai eparhiei Alexandria, cum arată titlul izvorului; textul se oprește aici. Calendarul nostru îi dă pomenirea la 21 iunie, 4 august și 27 august.