Gheorghe Lavrov

Sfântul Cuvios Mărturisitor Gheorghe Lavrov (în lume Gherasim Dmitrievici Lavrov) a fost arhimandrit al mănăstirii Danilov din Moscova, născut într-⁠o familie de țărani în satul Kasimovka, ținutul Elets, gubernia Oriol, în 1868, după biografia noastră, sau în 1867, după tabelul nostru, și adormit la Nijni Novgorod la 4 iulie 1932. A fost duhovnic și bătrân cinstit în vremea prigoanei. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000. Este pomenit la 21 iunie (4 iulie pe calendarul nou).

Copilăria și Optina

S-⁠a născut la 28 februarie 1868, într-⁠o familie de țărani. Tatăl său se numea Dmitri Abramovici, mama Fecla Arhipovna, iar frații mai mari, Alexei și Petru. Într-⁠o călătorie la locuri sfinte, la Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie, tânărul Gherasim a primit o descoperire la mormântul Sfântului Serghie. La Optina l-⁠a primit în copilărie bătrânul Amvrosie și l-⁠a binecuvântat pentru calea monahală.

În 1890 a venit la Optina Pustie, a fost opt ani frate în ascultare și la 10 octombrie 1898 a fost trecut între frații mănăstirii. La 23 iunie 1899 a fost tuns monah cu numele Gheorghe, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, iar la 24 octombrie 1902 a fost hirotonit ierodiacon.

Egumen

La 2 ianuarie 1914 a fost mutat la mănăstirea Sfântul Gheorghe din Mețovsk și numit egumen prin hotărârea Sfântului Sinod din 31 octombrie 1915. La 1 ianuarie 1916 a fost hirotonit ieromonah de episcopul Gheorghe al Kalugăi și Borovsk, la biserica arhierească a Înălțării Crucii din Kaluga. La 2 noiembrie 1917 a primit crucea pectorală pentru osteneala lui de egumen. La Mețovsk l-⁠a cunoscut pe Nichifor Terentievici Malanicev, fericitul Nichiforușka, care a proorocit multe din cele ce aveau să se întâmple în viața lui Gheorghe.

Prigoana

La 9 decembrie 1918 mănăstirea din Mețovsk a fost ocupată de bolșevici. Ieromonahul Gheorghe a fost arestat, la 13 martie 1919 a fost mutat la închisoarea gubernială din Kaluga, iar la 4 iunie 1919 a fost osândit la moarte prin împușcare. Executarea nu s-⁠a făcut la timpul hotărât și a fost amânată, iar la 5 noiembrie 1919 pedeapsa a fost schimbată în cinci ani de închisoare. În închisoarea Taganka, M. A. Jijilenko l-⁠a pus infirmier al închisorii, iar ieromonahul a putut să-⁠i îngrijească sufletește pe cei închiși. Acolo, mitropolitul Chiril (Smirnov) al Kazanului și arhiepiscopul Teodor (Pozdeevski), egumenul mănăstirii Danilov, l-⁠au băgat de seamă pe ieromonahul Gheorghe, cu experiența lui duhovnicească, iar mitropolitul Chiril l-⁠a binecuvântat pentru nevoința îndrumării duhovnicești.

Danilov

În 1922 a fost eliberat mai devreme și s-⁠a așezat la mănăstirea Danilov din Moscova. Arhiepiscopul Teodor i-⁠a dat o chilie, iar el a fost ridicat la rangul de arhimandrit. Mărturisirea a fost principala lui ascultare. Se povățuiau la el monahi și mireni, iar tinerilor le dădea o grijă deosebită. Celor care îl întrebau dacă pot sluji în Armata Roșie, le explica că armata slujește Patria, iar creștinul nu numai că are datoria s-⁠o slujească, dar și să moară pentru ea, dacă e nevoie, și numea o asemenea moarte moarte de drept.

Din nou arestat și exilat

La 19 mai 1928 a fost arestat și închis la Butîrka, într-⁠o celulă singură, sub învinuirea că a folosit prejudecățile religioase în scopuri antisovietice. La 15 iunie 1928 Consfătuirea Specială de pe lângă Colegiul OGPU l-⁠a osândit la trei ani de surghiun la Uralsk, în Kazahstan. Fiicele lui duhovnicești, Tatiana Borisovna Melnikova și Elena Vladimirovna Cicerina, l-⁠au însoțit. În surghiun i s-⁠a descoperit cancer de laringe. Cererile de a fi tratat la Moscova au rămas fără răspuns, căci autoritățile nu au dat voie. În primăvara lui 1932 a fost eliberat, fără dreptul de a locui la Moscova, și s-⁠a așezat într-⁠o suburbie a orașului Nijni Novgorod. Cu câteva zile înainte de moarte au venit de la Moscova fiii lui duhovnicești și și-⁠au luat rămas bun de la părintele lor.

La 4 iulie 1932, după ce s-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine ale lui Hristos, arhimandritul Gheorghe a trecut la Domnul. Arhimandritul Serghie (Voskresenski), împreună cu clerul, a săvârșit slujba de înmormântare a bătrânului. A fost îngropat la Nijni Novgorod, pe cimitirul Bugrovskoe.

Canonizarea

În august 2000, la Sinodul Arhieresc jubiliar al Bisericii Ortodoxe Ruse, arhimandritul Gheorghe (Lavrov) a fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei, pentru cinstire în toată Biserica. La 28 septembrie (11 octombrie) 2000 au fost aflate moaștele cuviosului mărturisitor, mutate apoi la Moscova, unde se odihnesc în biserica Sfinților Părinți ai celor Șapte Sinoade Ecumenice a mănăstirii Danilov.