Arcil de Kahetia

Sfântul Arcil Mucenicul a fost un prinț georgian din Kahetia, în Georgia răsăriteană, în secolul al VIII-⁠lea, ucis pe la 786 pentru că a refuzat să primească islamul. Este canonizat de Biserica Ortodoxă Georgiană, care îl pomenește la 21 iunie (4 iulie stil nou).

Izvoarele

Viața lui se cunoaște din colecția medievală de cronici georgiene numită „Viața Kartliei”. O parte a ei, istoria din jurul anului 800 a lui Pseudo-⁠Juansher, se încheie cu o scurtă relatare a domniei lui Arcil, iar „Pătimirea lui Arcil”, un text scurt de dată nesigură (între începutul secolului al IX-⁠lea și sfârșitul celui de-⁠al XI-⁠lea), intercalat îndată după cronică, se ocupă numai de mucenicia lui.

Domnia

Arcil era din fosta dinastie regală a Iberiei (Kartlia), neamul Hosroizilor, și fiu al prințului Ștefan al Kahetiei (685-736). Domnia lui s-⁠a petrecut în vremea cuceririlor arabe în Caucaz. Expediția din 735-737 a lui Marwan ibn Muhammad l-⁠a silit pe Arcil și pe fratele lui Mirian să fugă spre apus, prin Egrisi, în Abhazia, unde s-⁠au alăturat lui Leon I, stăpânitorul ținutului, în apărarea Anakopiei împotriva arabilor. Întors în Kahetia, Arcil a început un program de refacere și de creștinare a supușilor lui păgâni de la munte. Textele georgiene povestesc și despre ridicarea Bagratizilor, viitoarea dinastie regală, în vremea lui.

Mucenicia

Pe la 786 Georgia răsăriteană a fost lovită de o nouă năvălire arabă, condusă de Huzaima ibn Hazim, numit din nou de califul al-⁠Hadi ca locțiitor al Caucazului stăpânit de arabi. Aflat într-⁠o situație fără ieșire, Arcil a cerut pace. Huzaima i-⁠a făgăduit daruri dacă primește islamul, dar prințul a refuzat și a fost osândit la închisoare. Apoi locțiitorul a aflat că Arcil este urmaș al regilor hosroizi, care se spunea că știau unde era ascunsă o comoară a împăratului bizantin Heraclie, lăsată când a plecat din Caucaz în anii 620. După izvorul rus, ibn Hazim a încercat să-⁠l întoarcă la islam, făgăduindu-⁠i să-⁠l facă „general” și „rege”, iar când a văzut zădărnicia încercărilor a poruncit să i se taie capul.

Familia

I-⁠au supraviețuit doi fii, Juansher și Iovane (Ioan), și patru fiice: Guarandukht, Mariam, Mirandukht și Șușan. După moartea lui, Iovane a fugit în Egrisi, iar Juansher a rămas în Kahetia și s-⁠a căsătorit mai târziu cu prințesa Latavri din dinastia Bagrationilor din Tao-⁠Klarjeti.