Luarsab II

Sfântul Mucenic Luarsab al II-⁠lea a fost rege al Kartliei, în Georgia de Răsărit, între 1606 și 1615, din dinastia Bagrationi. A murit mucenic în captivitate persană, la Shiraz, în 1622. Biserica Georgiană l-⁠a socotit sfânt și îl pomenește la 1 iulie, ziua mucenicirii. Este pomenit și la 21 iunie după calendarul vechi.

Domnia A urcat pe tronul Kartliei la paisprezece ani, după moartea bruscă a tatălui său, Gheorghe al X-⁠lea, în 1606. Mama lui era prințesa Tamar Lipartiani. În vremea minoratului, țara a fost condusă de fapt de dascălul regal, Șadiman Baratașvili. Când șahul Abbas I a izgonit armatele otomane din Georgia de Răsărit, lăsând o oaste persană la Tbilisi, l-⁠a întărit pe Luarsab ca rege. Otomanii au încercat să-⁠l înlăture și au trimis o armată mare, nimicită în 1609 de generalul georgian Giorgi Saakadze la Tașiskari. După această biruință, Luarsab a primit iar cetatea Tbilisi. În 1610 șahul s-⁠a căsătorit cu sora lui, Tinatin. La sfârșitul lui 1611, Luarsab s-⁠a căsătorit cu Makrine, sora lui Saakadze, dintr-⁠o nobilime mai mică. Marii nobili, în frunte cu Șadiman Baratașvili, l-⁠au convins că Saakadze e agent persan care râvnește coroana. Au făcut pe rege să divorțeze de Makrine și l-⁠au silit pe Saakadze să plece în Persia. Șahul Abbas a cerut mai multă credință și ascultare de la georgieni și a îndemnat pe un han din Kazah, Mohammad, să tulbure ținuturile Kartliei. În 1612, Luarsab l-⁠a pus să-⁠l ucidă pe han și s-⁠a aliat cu alt rege georgian, Teimuraz I al Kahetiei, pentru a înfrunta o așteptată agresiune persană. Tot atunci și-⁠a măritat sora Horeșan cu Teimuraz.

Captivitatea și mucenicia La începutul lui 1614, o mare oaste persană a năvălit în Kahetia, nimicind așezări pe drum, apoi în Kartlia. Luarsab și Teimuraz au fugit în regatul Imeretiei, în Georgia de Apus, unde Gheorghe al III-⁠lea a refuzat să predea pe refugiați. Abbas a amenințat Kartlia cu ruina, făgăduind pace dacă Luarsab se predă. În octombrie 1615 Luarsab s-⁠a predat, spunând: „Dacă nu mă duc, va jefui pământurile și va muta locuitorii în Persia”, ca să-⁠și scape regatul de nimicire. Refuzând să primească islamul, a fost închis mai întâi la Astarabad, apoi lângă Shiraz, unde a stat vreo șapte ani. Georgienii au încercat să-⁠l elibereze prin mijlocirea țarului Mihail Feodorovici al Rusiei, dar tratativele n-⁠au dat rezultat. În 1622, din porunca șahului, a fost ucis la fortăreața Qal‘eh-⁠ye Golāb, în sud-⁠vestul Iranului, prin sugrumare, după alte izvoare spânzurat, cu doi slujitori, la 21 iunie (1 iulie după calendarul nou). Tradiția spune că pe mormântul lui s-⁠a văzut lumină cerească.