Anastasia Lebedeva

Sfânta Muceniță Anastasia Lebedeva (Anastasia Alexeevna Lebedeva) s-⁠a născut la 28 octombrie 1899 în satul Nazarovo, ținutul Poșehonie, gubernia Iaroslavl, într-⁠o familie țărănească. A murit în lagăr, în anii războiului, după ce fusese osândită în 1937. A fost proslăvită de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse din 13 până la 16 august 2000.

Era puțin învățată, dar plină de râvnă pentru credința creștină. După moartea soțului, în 1930, a rămas cu trei copii și a purtat singură gospodăria; impozitul peste puteri pus pe ea, ca țărancă individuală, a silit-⁠o să intre în colhoz. În mijlocul anilor treizeci, când mulți se lepădau de credință de frica prigoanei, ea a primit datoria de președintă a sfatului bisericesc din satul Gujovo, raionul Danilov, și a împlinit-⁠o cu sârguință. A fost arestată la 6 aprilie 1937 ca membră a unei „grupări antisovietice de bisericești”, învinuită că a răspândit zvonuri provocatoare între colhoznici. Nu s-⁠au aflat dovezi. La interogatorii s-⁠a ținut tare, respingând vina inventată. La 10 octombrie 1937 troica NKVD a regiunii Iaroslavl a osândit-⁠o pe văduvă la opt ani de lagăr de concentrare. A murit în lagăr, în împrejurări necunoscute, în timpul războiului. Se pomenește la 11 noiembrie, la 7 februarie și în Soborul sfinților din Rostov și Iaroslavl, la 5 iunie.