Anastasia Șaguna

Sfânta Anastasia Șaguna a fost o credincioasă ortodoxă română, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei, născută în 1785 la Miskolc (izvorul spune și că provine din comunitatea aromână sau românească din diaspora Imperiului Habsburgic) și moartă în ianuarie 1836 la Pesta, la vârsta de 51 de ani. A fost canonizată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 1 iulie 2025, cu titulatura „Sfânta Anastasia Șaguna, mama Sfântului Ierarh Andrei Șaguna”, și prăznuirea în ziua de 1 decembrie, de Ziua Națională a României.

Despre copilăria ei se cunosc puține amănunte, dar izvoarele bisericești o descriu ca pe o femeie crescută „în duhul fricii de Dumnezeu, al cinstei și al statorniciei în credința strămoșească”. S-⁠a căsătorit cu Naum Șaguna, negustor și membru al comunității ortodoxe. Cei doi au locuit în mai multe orașe din Imperiu, între care Miskolc, unde s-⁠a născut fiul lor, Anastasie (Andrei), la 20 decembrie 1808. Familia a mai avut două fiice: Evreta și Ecaterina.

În primele decenii ale secolului al XIX-⁠lea, populația ortodoxă din Imperiul Habsburgic era supusă presiunilor de a adopta catolicismul sau Unirea cu Roma pentru a obține drepturi civile și comerciale. După tradiția bisericească, Naum Șaguna a trecut la catolicism din motive practice, dar Anastasia a refuzat să-⁠și părăsească credința ortodoxă. În ciuda presiunilor din afară, a păstrat rânduiala ortodoxă în familie și a purtat grijă ca toți copiii să rămână statornici în credință. Fiul ei, Andrei, avea să mărturisească mai târziu, după izvor, că îi datorează mamei dragostea de Dumnezeu și de credința ortodoxă, drumul vieții lui și duhul de jertfă care l-⁠a călăuzit în toată lucrarea lui.

Anastasia Șaguna a trăit o viață modestă, însemnată de credință și dăruire. A trecut la cele veșnice în ianuarie 1836 și a fost înmormântată la 17 ianuarie 1836 în cimitirul Kerepesi din Pesta (azi parte a Budapestei); izvorul dă aceeași zi, 17 ianuarie, și ca zi a morții și ca zi a înmormântării. La 1 iulie 2025 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea ei. Ziua prăznuirii a fost stabilită la 1 decembrie, de Ziua Națională a României, ca simbol al legăturii dintre credință, neam și unitate duhovnicească. Sfânta Anastasia este socotită un model de evlavie, curaj și dăruire maternă; viața ei arată sfințenia trăită în familie, prin credință, educație morală și jertfelnicie. Înrâurirea ei asupra fiului, Sfântul Andrei Șaguna, a contribuit în chip nemijlocit la renașterea duhovnicească și culturală a românilor din Transilvania în secolul al XIX-⁠lea.