Naum

Sfântul Proroc Naum este al șaptelea dintre cei doisprezece proroci mici ai Vechiului Testament. Numele lui înseamnă „mângâiere” sau „Dumnezeu mângâie”. Cartea lui scurtă, de trei capitole, vestește căderea Ninivei, capitala Asiriei. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 1 decembrie.

Despre viața lui se știe foarte puțin. Cartea îl numește Elcoșitul, adică om din Elcoș, dar locul nu poate fi stabilit cu siguranță. Sfântul Ieronim îl așeza în Galileea, de unde s-⁠a gândit unii că Capernaum, „satul lui Naum”, și-⁠ar fi luat numele de la el. O altă tradiție leagă Elcoșul de Alqosh, în nordul Mesopotamiei, unde într-⁠o sinagogă s-⁠a arătat până în vremea noastră un mormânt al lui Naum, deși și alte locuri din Țara Sfântă îl revendică. Sinaxarul ortodox spune că a trăit în veacul al VII-⁠lea înainte de Hristos, că a murit la patruzeci și cinci de ani și că a fost îngropat în ținutul său de baștină.

Vremea lui se poate afla din carte. Naum vorbește despre căderea orașului egiptean Teba, luat de asirieni în 663 înainte de Hristos, ca despre un fapt trecut, și vestește căderea Ninivei ca apropiată. Ninive a căzut în 612 înainte de Hristos, în fața babilonienilor și a mezilor. Proorocia aparține așadar anilor în care Asiria, după moartea regelui Asurbanipal, slăbea. Unii scriitori mai vechi l-⁠au așezat mai devreme, în zilele regelui Iotam al Iudeei.

Cartea începe cu un imn închinat Domnului, Care este îndelung-⁠răbdător și nu lasă nepedepsit pe cel vinovat, dar este bun, loc întărit în ziua necazului pentru cei ce se încred în El. Urmează o descriere vie a asediului și a cuceririi cetății: zăngănitul armelor, carele pe uliți, porțile râurilor deschise, palatul topindu-⁠se. Ninive este numită „cetate a sângelui”, plină de minciună și de jaf. Spre deosebire de Iona, trimis să cheme cetatea la pocăință, Naum nu cheamă Ninive să se pocăiască. Vorbește despre ea ca despre o cetate deja judecată. Sinaxarul mai spune că el vorbește și de hula lui Senaherib.

Pentru Iuda, vestea e bună: „Iată pe munți picioarele celui ce aduce vești bune și vestește pacea” (Naum 1, 15). Biserica citește acest cuvânt, pe care îl reia și Sfântul Apostol Pavel (Romani 10, 15), ca vestire a Evangheliei și a păcii pe care o aduce Hristos.

În rânduiala ortodoxă, Sfântul Proroc Naum este pomenit la 1 decembrie, iar în unele locuri este chemat în rugăciune, împreună cu Sfântul Naum de la Ohrida, pomenit la 23 decembrie, pentru cei bolnavi de minte. Cei doi nu trebuie confundați: al doilea a fost ucenic al Sfinților Chiril și Metodie, cu mai bine de cincisprezece veacuri mai târziu.