Antonie cel Tânăr

Cuviosul Antonie cel Tânăr (Antonios ho Neos) a fost ofițer militar bizantin, devenit monah, și a adormit la 11 noiembrie 865 la Constantinopol. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 11 noiembrie și la 1 decembrie.

S-⁠a născut în 785 la Phossaton, lângă Ierusalim, cu numele Ioan Echimos, fiul lui Foteinos și al Irenei; avea cel puțin un frate, David, și o soră, Teodula. Povestirea vieții spune că în copilărie a fost dus la pustnicul Ioan, care i-⁠a prevestit viitorul. Când mama lor a murit, în jurul anului 800, el și frații au părăsit Palestina și au mers la Attaleia, unde a intrat în slujba imperiului, probabil în marină. În 821 sau 822 a fost înaintat ek prosopou (locțiitor de guvernator) al thema Kibyrrhaioton și a rămas în post până în 825. A luat parte la înăbușirea răscoalei lui Toma Slavul, în 822 până la 823, a petrecut zece luni la Constantinopol, în 823 până la 824, apoi s-⁠a întors în thema sa și a condus respingerea unui atac arab.

În 825, tocmai când era gata să se însoare, a fost tuns pe ascuns monah de pustnicul stâlpnic Eustratie, cu numele Antonie. Cu slujitorul său Teodor, a stat un timp la Amorion, apoi la Pylae și Nicaea, și de acolo la mănăstirea Agauron sau Pandemos din Olimpul Bitiniei. Viața lui spune că în aceste călătorii a fost scăpat de mai multe ori din nevoi în chip minunat. În 829 sau 830, din porunca împăratului Teofil, a fost judecat de epi ton deeseon Ștefan pentru urmărirea adepților lui Toma Slavul după sfârșitul răscoalei, a fost închis cinci luni la Constantinopol, biciuit și eliberat, și s-⁠a întors la Agauron. Mai târziu (Raymond Janin pune între 837 și 843) a mers la Briles, unde a trăit într-⁠o capelă închinată Sfântului Pantelimon. A mai stat la mănăstirea lui Heraclie din Kios, a revenit la Agauron până în 842, apoi iarăși la Heraclie până în 848, când s-⁠a mutat la metocul Tuturor Sfinților din Constantinopol.

În jurul anului 855 l-⁠a vindecat pe Petronas, unchiul împăratului Mihail al III-⁠lea, care i-⁠a devenit ucenic. Cei doi au avut o relație foarte apropiată, iar Antonie ar fi prevestit marea biruință a lui Petronas asupra arabilor în 863, la Lalakaon. În acel an s-⁠a mutat la Efes, apoi s-⁠a întors la Constantinopol în 865 și și-⁠a petrecut ultimele zile, până la adormire, în mănăstirea lui Leon Diaconul. Viața lui a fost scrisă de un ucenic care l-⁠a vizitat cu puțin înainte de moarte; păstrată în mai multe manuscrise, este un izvor istoric prețios, bogat în știri despre serviciile medicale, viața de zi cu zi, legile și administrația bizantină.