Anastasia Titova

Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Titova, novice, s-⁠a născut la 8 octombrie 1873 în satul Mașutino, ținutul Alexandrov, gubernia Vladimir, în familia țăranului Petru Titov. A murit în lagărul Ivdellag, la 17 decembrie 1937. Biserica Rusă o cinstește printre noii mucenici ai Moscovei.

În 1895 a intrat la Mănăstirea Spaso-⁠Vlaherna, care a mai existat un timp după revoluție ca artel agricol, și s-⁠a nevoit acolo până în 1927. Apoi s-⁠a mutat la fratele ei din Mașutino și s-⁠a ocupat de cusut plăpumi și de lucrul câmpului. Biserica nu era în sat, așa că mergea la sărbători în satul vecin, unde biserica nu era încă închisă, și îndeplinea la slujbă datoria de psaltă. La rugămintea credincioșilor strângea bani pentru plata impozitului bisericii. În discuțiile cu țăranii îi îndemna să meargă la biserică.

În august 1937, la începutul prigoanei fără milă, puterea a hotărât s-⁠o aresteze. La 4 septembrie a fost ascultat președintele colhozului din Mașutino, iar la 12 septembrie încă trei săteni. În aceeași zi a fost arestată monahia Anastasia și închisă întâi la secția NKVD din Konstantinovo, iar la 16 septembrie mutată la închisoarea din Zagorsk și interogată. Anchetatorul a întrebat-⁠o ce a făcut înainte și după revoluție și a cerut să recunoască agitație antisovietică. Ea a răspuns că nu se recunoaște vinovată de agitație antisovietică, de răspândire de zvonuri provocatoare despre război și căderea apropiată a puterii sovietice, nici de calomnie la adresa conducătorului partidului. A doua zi s-⁠a întocmit actul de acuzare, iar troica NKVD a osândit-⁠o la 10 octombrie 1937 la opt ani de lagăr. A fost trimisă pe etapă în Ivdellag, regiunea Sverdlovsk, dar a stat acolo puțin timp: la 17 decembrie 1937 monahia Anastasia Titova a murit și a fost îngropată într-⁠un mormânt necunoscut în cimitirul așezării Sama, raionul Ivdel. Se pomenește la 17 decembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și în Soborul sfinților moscoviți.