Chira Obolenskaia

Sfânta Nouă Muceniță Chira Obolenskaia (Chira Ivanovna Obolenskaia) a fost prințesă rusă, învățătoare și membră a Frăției Alexandru Nevski, născută la 6 martie 1889 și împușcată la 17 decembrie 1937 (4 decembrie după calendarul vechi), după ce locuise la Borovici. A fost numărată între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei la 7 mai 2003, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ruse. Este pomenită la 4 decembrie, după calendarul vechi, ziua uciderii ei (17 decembrie după calendarul nou).

Tinerețea

S-⁠a născut într-⁠o familie veche, dar sărăcită, de cneji Obolenski, în ținutul Vlodava. Tatăl, Ivan Dmitrievici, era ofițer, iar mama, Elisaveta Gheorghievna, născută Olderogge. La zece ani a fost adusă de tatăl ei la Sankt Petersburg ca să fie primită la Institutul Smolnîi pentru fete de neam nobil, locul de învățătură obișnuit al nobililor. Tatăl a cerut în scris să fie primită pe cheltuiala lui în jumătatea Nicolae a institutului. La 26 mai 1904 a terminat institutul cu medalie de argint. Primii șase ani după absolvire a dat lecții private, ca învățătoare de casă, și apoi învățătura a rămas lucrarea principală a vieții ei. În 1910 a ajuns învățătoare la o școală gratuită pentru săraci și a predat și la alte școli ale orașului. În septembrie 1916 a intrat la cursurile superioare de limbă franceză, pe care le-⁠a terminat în mai 1917. Între 1918 și 1930 a lucrat ca profesoară și bibliotecară la școlile nr. 32, 84 și 73 din Sankt Petersburg. A luat parte activă la viața Frăției Alexandru Nevski.

Nepoata ei, Chira Litovcenko, își amintește că mătușa Chira venea la ei de sărbători și în zilele de lucru, când putea, un om cald, bun, blând, drăgălaș și „prietenos”. Se îmbrăca simplu, avea glasul moale și potolit, iar bolile și necazurile familiei erau și ale ei.

Arestarea și surghiunul

Bibliotecara școlii nr. 73 a fost arestată la 14 septembrie 1930. Pentru eliberarea ei a intervenit sora lui Lenin, Anna, care o cunoștea dinainte de revoluție ca învățătoare. Dar la interogatorii Obolenskaia a răspuns deschis că nu se numără între cei care împărtășesc platforma puterii sovietice. A spus că neînțelegerile ei cu Constituția sovietică încep de la despărțirea Bisericii de stat, că deculacizarea o socotește nedreaptă față de țărănime și că politica pedepsitoare a puterii sovietice, teroarea și altele sunt de neacceptat într-⁠un stat omenos și civilizat. A spus că nu știe de nicio grupare sau organizație contrarevoluționară, dar că a numi vreun nume, în caz că ar fi vorba de amestec politic criminal împotriva puterii sovietice, ar fi nedemn de ea, fiindcă știe că aceasta ar aduce asupra lor arestări, surghiunuri și altele.

I s-⁠au dat cinci ani de lagăr. La Belomorstroi a lucrat în spitalul lagărului și a fost apoi mutată la Svirlag. În 1934 a fost eliberată. În 1936 s-⁠a așezat la Borovici și a predat limba germană la școală.

Mucenicia

La 20 octombrie 1937 a fost arestată din nou. La 10 decembrie 1937 troica specială a NKVD din Leningrad a condamnat-⁠o la moarte în aplicarea hotărârilor Biroului Politic despre lupta cu rămășițele claselor capitaliste. La 18 decembrie a fost întocmit un act general că optzeci și nouă de oameni au fost împușcați la 17 decembrie 1937. Locul îngropării nu a fost găsit.