Varvara

Sfânta Mare Muceniță Varvara este o fecioară care, după Vieți, a fost ucisă de însuși tatăl ei păgân pentru mărturisirea lui Hristos, la începutul secolului al IV-⁠lea. Izvoarele nu se potrivesc asupra locului: tradiția bizantină o numește Varvara din Heliopolis (azi Baalbek), iar altele Nicomidia. Biserica o pomenește la 4 decembrie, și este una dintre cele mai îndrăgite mucenițe ale creștinătății.

Turnul

Povestirile spun că tatăl ei, Dioscor, un om bogat și închinător la idoli, rămas fără soție, a ținut-⁠o cu grijă într-⁠un turn, ca s-⁠o ferească de privirile străinilor și de creștini. De acolo, privind frumusețea lumii, Varvara se întreba cine a făcut cerul și pământul, și a înțeles că acei dumnezei făcuți de mâini omenești nu le-⁠au putut face. Când pețitori bogați i-⁠au cerut mâna, a refuzat hotărât.

Într-⁠o vreme când Dioscor lipsea, Varvara a cunoscut creștine care i-⁠au vorbit despre Treimea, despre întruparea lui Hristos și despre Învierea Lui. Un preot venit din Alexandria, în chip de negustor, a învățat-⁠o credința și a botezat-⁠o în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Pe când Dioscor era plecat, se ridica pe lângă casă o baie sau o clădire de piatră, cu două ferestre; Varvara a cerut să se facă a treia, spre închipuirea Luminii în trei Fețe.

Mărturisirea

La întoarcere, Dioscor a cerut socoteală, iar fiica i-⁠a mărturisit credința. De mânie, el s-⁠a repezit la ea cu sabia. Varvara a fugit și s-⁠a ascuns într-⁠o spărtură a muntelui, care după Vieți s-⁠a deschis înaintea ei; un păstor a trădat-⁠o, iar tatăl a bătut-⁠o și a dus-⁠o înapoi. Apoi a dat-⁠o dregătorului, spunând că o leapădă ca fiică dacă nu se întoarce la zei.

Dregătorul a sfătuit-⁠o îndelung, dar ea a mărturisit pe Iisus Hristos ca Dumnezeu și a mustrat idolatria. Sinaxarul grecesc îl numește pe dregător Marcian, iar tradiția apuseană Martinian. A fost bătută cu vine de bou și rănile i-⁠au fost frecate cu păr aspru, apoi aruncată în temniță. Noaptea i s-⁠a arătat Domnul și i-⁠a zis: Îndrăznește, mireasa Mea, și nu te teme, căci Eu sunt cu tine. A doua zi trupul ei nu mai avea nici o urmă de chin.

La vederea acestei minuni, o creștină, Iuliana, și-⁠a mărturisit și ea credința. Pe amândouă le-⁠au purtat goale prin cetate, le-⁠au atârnat de un copac, le-⁠au chinuit cu cârlige și făclii, le-⁠au lovit în cap cu ciocanul. Apoi li s-⁠au tăiat capetele. Pe Varvara a ucis-⁠o chiar Dioscor, iar pe el, la scurt timp, l-⁠a lovit un trăsnet, făcându-⁠i trupul cenușă. După unii, Varvara a fost îngropată de un creștin, Valentin, iar mormântul ei a devenit loc de minuni.

Moaștele

Cinstirea ei, mai întâi în Răsărit, se vede de la secolul al IX-⁠lea; cele mai vechi urme se află la Edessa, în bazilica copților din Cairo și în Imperiul Bizantin. Moaștele ei au fost păstrate la Constantinopol; după sinaxarul rus, în secolul al XII-⁠lea fiica împăratului Alexios Comnenul, numită tot Varvara, le-⁠a dus la Kiev, când s-⁠a căsătorit cu prințul Mihail Izeaslavici. Ele se află acum în catedrala Sfântului Vladimir. Alte părți au ajuns la Veneția, în jurul anului 1000, prin Maria Argyropoulina, la mănăstirea Torcello, iar la Athos, la mănăstirile Simonos Petras, Hilandar, Caracallu și Cutlumuș, la mănăstirea Mega Spileo și în alte locuri.

Moștenirea

Cele mai vechi povestiri despre viața ei apar abia în secolul al VII-⁠lea, iar cinstirea ei s-⁠a răspândit din secolul al IX-⁠lea; din această cauză istoricii se îndoiesc de amănuntele Vieții, și Biserica Romano-⁠Catolică a scos-⁠o din calendarul general în 1969, păstrând-⁠o totuși în lista sfinților.

Fulgerul care l-⁠a lovit pe tatăl ei a făcut-⁠o ocrotitoarea celor care lucrează cu focul și cu explozibilii, a artileriștilor, a minerilor, a constructorilor și a fortificațiilor. Este una dintre cei Paisprezece Sfinți Ajutători din Evul Mediu și este chemată împotriva morții fără mărturisire. În Grecia este sfânta ocrotitoare a orașului Drama, unde se face în ziua ei un dulce numit varvara; în Georgia se prăznuiește ca Barbaroba. În România, o biserică cu hramul ei se află la Salina Târgu Ocna. În troparul zilei se cântă: Pe Varvara cea sfântă să o cinstim, căci a zdrobit cursele vrăjmașului și ca o pasăre s-⁠a izbăvit din ele, cu ajutorul și arma Crucii.