Clement Alexandrinul

Clement Alexandrinul, pe numele întreg Titus Flavius Clemens, a trăit de pe la anul 150 până pe la 215. A fost învățător creștin, apologet și filosof la Școala catehetică din Alexandria și unul dintre cei mai vechi scriitori ai Bisericii ale căror opere s-⁠au păstrat în mare parte. Este cinstit ca sfânt în Biserica Coptă și în alte Biserici orientale și a fost mult timp cinstit în Apus, până când numele lui a fost scos din Martirologiul Roman. Biserica Ortodoxă nu îl numără printre sfinții ei, deși autori ortodocși îl numesc adesea Părinte al Bisericii din primele veacuri și îi dau, din obișnuință, titlul de sfânt.

Căutător al adevărului

Nașterea lui este nesigură. Epifanie al Salaminei spune că unii îl numeau atenian, alții alexandrin, iar originea ateniană este presupunerea cea mai obișnuită. Părinții lui erau păgâni, iar el s-⁠a convertit. Scrierile arată cât de bine cunoștea religia greacă și cultele misterelor, cunoaștere pe care nu o putea avea decât cine trăise printre ele. Tânăr fiind, s-⁠a abătut de la decăderea morală a păgânismului și a călătorit prin Grecia, Asia Mică, Palestina și Egipt în căutarea învățătorilor creștini. Scriitori de mai târziu au încercat să-⁠i identifice pe unii dintre aceștia, între ei un teolog ionian, un asirian și un evreu, dar numele rămân nesigure.

Pe la anul 180 a ajuns la Alexandria și l-⁠a cunoscut pe Pantenus, care învăța la Școala catehetică a orașului. Clement a studiat sub el și a fost hirotonit preot de patriarhul Iulian înainte de anul 189. Despre viața lui personală din Alexandria nu se știe aproape nimic, iar din scrierile sale s-⁠a bănuit că a fost căsătorit.

Învățător la Școala catehetică

Clement a învățat la școală și este socotit conducătorul ei înainte de Origen. Printre elevii săi se numără Origen și Alexandru, mai târziu episcop al Ierusalimului. A trăit într-⁠un oraș de filosofi, gnostici și evrei și a căutat să le arate celor învățați că Hristos este Cuvântul, Logosul, prin care vine tot adevărul. După el, filosofia a fost dată grecilor de Dumnezeu ca pregătire, precum Legea evreilor, și duce sufletul spre Logos. L-⁠a prețuit mai ales pe Platon și a purtat și amprenta stoicilor. Credea că credința este temelia oricărei cunoașteri și că adevăratul gnostic este creștinul desăvârșit, care trăiește după regula Bisericii, nu ereticul care pretinde o cunoaștere ascunsă.

Operele

Trei lucrări păstrate întregi alcătuiesc o trilogie. Îndemn către greci (Protrepticus), scris pe la 195, îi cheamă pe păgâni să se întoarcă de la miturile și misterele lor la cântarea cea nouă a Cuvântului. Pedagogul (Paedagogus), scris pe la 198, îl înfățișează pe Hristos ca învățător al tuturor și dă reguli de viață creștină: cumpătare la masă, simplitate în îmbrăcăminte și în locuință, grijă în alegerea tovarășilor. Se încheie cu un imn către Hristos. Stromata, adică Covoarele sau Diverse, scrisă între aproximativ 198 și 203, este o lucrare liberă și variată despre credință, cunoaștere, căsătorie, asceză și mucenicie. Cuprinde și o lungă cronologie a lumii, prin care Clement a vrut să dovedească faptul că Moise este mai vechi decât înțelepții greci. Din cele opt cărți amintite de Eusebiu, doar șapte s-⁠au păstrat sigur.

Scurtul său tratat Care bogat se va mântui?, bazat pe Marcu 10, 17-31, învață că nu bogăția în sine este osândită, ci atașamentul față de ea și întrebuințarea ei rea. Se păstrează fragmente din alte scrieri, între ele Hypotyposes, o serie de scurte comentarii la Scriptură. Un cuvânt al său des citat spune că Cuvântul lui Dumnezeu s-⁠a făcut om ca să înveți de la un om cum poate omul să ajungă Dumnezeu.

Ultimii ani

În persecuția lui Septimiu Sever, în 202 sau 203, Clement a părăsit Alexandria. În 211 Alexandru al Ierusalimului a scris o scrisoare prin care îl recomanda Bisericii din Antiohia, ceea ce arată că era atunci în Capadocia sau la Ierusalim. A murit pe la anul 215, într-⁠un loc necunoscut.

Cinstirea și judecata Bisericii

Eusebiu a fost primul care a scris despre viața și operele lui și a dat o listă a lor. În Apus Clement a fost pomenit la 4 decembrie până când numele lui a fost scos din Martirologiul Roman la sfatul cardinalului Baronius, pentru că se știau puține despre viața lui, nu avusese un cult public, iar o parte din învățătura sa era socotită îndoielnică. Patriarhul Fotie al Constantinopolului i-⁠a prețuit învățătura, dar în Biblioteca a găsit greșeli în Hypotyposes și a înșirat idei pe care le socotea eretice: veșnicia materiei, un Logos creat, o părere neclară despre trupul lui Hristos și altele. Biserica Ortodoxă a încetat oficial orice cinstire a lui în veacul al X-⁠lea. În tradiția coptă este cinstit ca sfânt. Operele lui se citesc și astăzi ca mărturie despre felul în care Biserica din Alexandria a întâmpinat filosofia grecilor în veacul al II-⁠lea.