Ecaterina din Petrograd

Sfânta Noua Muceniță Ecaterina din Petrograd (Ecaterina Andreevna Arskaia) s-⁠a născut la 1 aprilie 1875 la Sankt Petersburg și a fost împușcată la 17 decembrie 1937 la Borovici. A fost proslăvită ca mucenică printr-⁠o hotărâre a Sfântului Sinod din 7 mai 2003, la propunerea eparhiei Sankt Petersburg. Este pomenită la 17 decembrie (4 decembrie după calendarul vechi), la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 11 iulie, în Soborul sfinților din Sankt Petersburg.

S-⁠a născut într-⁠o familie numeroasă, cu încă nouă copii: fiicele Elisabeta, Evghenia, Maria, Alexandra și Xenia și trei fii, Andrei, Alexei și Pavel. Tatăl ei, Andrei Urtiev, negustor de origine și cetățean de onoare al Sankt Petersburgului, a fost ctitor al bisericii Scorbitoarea. Mama, Xenia Filippovna, purta grija casei. Ecaterina a învățat la Institutul Alexandrovski, unde, spre deosebire de Institutul Smolnîi al fetelor nobile, erau educate fiicele de orășeni. În 1899 s-⁠a căsătorit cu un ofițer de artilerie al armatei imperiale ruse, Petru Arski. În familie s-⁠au născut cinci copii: fiicele Galina, Iraida, Pavla, Natalia și fiul Ioan. Fetele au urmat mama și au fost crescute tot la Institutul Alexandrovski, iar Ioan a învățat la școala reală.

În 1912 soțul ei (deja ofițer de rezervă) a ocupat funcția de ctitor al catedralei Învierii de la Smolnîi. Curând a început Primul Război Mondial și Petru a fost mobilizat. După un an, din pricina unei răni, a fost mutat la Petrograd. După evenimentele din 1917 rânduiala familiei s-⁠a schimbat: soții Arski au pierdut averea, două fiice, Galina și Natalia, au murit pe neașteptate, iar în următorii doi ani femeia și-⁠a pierdut toată familia. După aceste întâmplări, se pare, Ecaterina a început să se întâlnească cu membrii Frăției Alexandru Nevski, din care făceau parte Guriu (Egorov), Varlaam (Sațerdotski), Lev (Egorov), Gavriil (Voevodin) și Varsanufie (Verevkin). Frăția a fost pusă sub supravegherea GPU, dar, contrar părerii guvernului sovietic, organizația nu făcea uneltiri politice.

La 18 februarie 1932 Ecaterina Arskaia a fost arestată ca participantă activă la Frăția Alexandru Nevski și învinuită de „activitate contrarevoluționară împotriva puterii sovietice prin propagandă sistematică și crearea unei rețele de celule ilegale”. La anchetă a arătat o curajoasă tărie, neamintind niciun nume. Sentința: trei ani de lagăre de muncă. După eliberare i s-⁠a interzis să se întoarcă la Leningrad și a fost nevoită să se așeze în regiunea Novgorod, la Borovici, unde a și lucrat. În 1937 Arskaia a fost arestată din nou, în procesul arhiepiscopului Gavriil (Voevodin), și închisă în închisoarea din Borovici, care i-⁠a fost ultimul adăpost. La 17 decembrie 1937 a fost împușcată în aceeași zi cu arhiepiscopul Gavriil și cu prințesa Kira Obolenskaia. Locul îngropării sfintei Ecaterina și al noilor mucenici uciși cu ea nu a fost încă aflat.

În 2008, în biserica icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” din Sankt Petersburg a avut loc o expoziție a lucrărilor Ecaterinei Arskaia, „Florile noii mucenițe”. Desenele au fost descoperite întâmplător în februarie același an la Borovici, unde Ecaterina Arskaia și-⁠a petrecut ultimii ani de viață.