Anatolie Zăvorâtul

Cuviosul Anatolie Zăvorâtul a fost monah și zăvorât al Lavrei Peșterilor din Kiev, în veacul al XII-⁠lea. Este cinstit de Biserica Rusă între cuvioși. Pomenirea lui este la 3 iulie și la 28 septembrie (calendarul vechi), în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Apropiate.

Nu s-⁠au păstrat știri despre viața lui. Cartea Teratourgima a monahului de catedrală Atanasie Kalnofoiski (1638) îl numește bătrân și făcător de minuni. Cinstirea lui locală a început la sfârșitul veacului al XVII-⁠lea, când arhimandritul Varlaam Iasinski al Lavrei, mai târziu mitropolit al Kievului, a rânduit pomenirea Soborului cuvioșilor părinți din Peșterile Îndepărtate. În slujba Soborului sfinților, alcătuită atunci, Anatolie Zăvorâtul este pomenit în al doilea tropar al cântării a noua, împreună cu cuvioșii Spiridon și Nicodim. După părerea lui Filaret (Gumilevski), s-⁠a nevoit cu acești sfinți în veacul al XII-⁠lea. „Descrierea sfinților ruși”, cunoscută din copii de la sfârșitul veacului al XVII-⁠lea, îl numără între sfinții „orașului Kiev”. Se spune că a fost însemnat pe harta Peșterilor Apropiate din 1638 ca „sfântul bătrân Anatolie făcătorul de minuni” și pe hărți mai noi ca „Anatolie”. Izvoarele nu se potrivesc dacă a fost din Peșterile Apropiate sau din cele Îndepărtate.

Cinstirea în toată Biserica a început după încuviințarea Sfântului Sinod, în a doua jumătate a veacului al XVIII-⁠lea, de a trece în calendarele Bisericii numele unor sfinți din Kiev. Pomenirea cuviosului Anatolie la 3 iulie s-⁠a așezat în cinstea sfântului cu același nume, Anatolie, Patriarhul Constantinopolului. Mitropolitul Evghenie (Bolhovitinov) și arhiepiscopul Filaret (Gumilevski) arată pomenirea lui separat la 31 octombrie, ziua cuvioșilor Spiridon și Nicodim, făcători de prescuri, care se odihnesc în Peșterile Apropiate. Arhiepiscopul Serghie (Spasski) și Mineiul din 1978 până în 1989 dau altă zi, 3 iulie după calendarul vechi. Moaștele lui se păstrează în Peșterile Apropiate (ale Sfântului Antonie).