Mustiola

Mustiola a fost o mucenică din Chiusi, în Toscana, în veacul al III-⁠lea. Este pomenită la 3 iulie și la 23 noiembrie. Povestea ei se sprijină pe tradiție, iar izvorul pune și o parte fantastică. Izvoarele noastre o arată cinstită la Chiusi, nu în calendarul Bisericii Ortodoxe.

După tradiție, un creștin numit Irineu a fost prins pentru că îngropase pe un alt creștin, care primise de curând moartea muceniciei. Irineu a fost adus la Chiusi, unde i-⁠a venit în ajutor sfânta Mustiola, verișoara împăratului Claudiu al II-⁠lea, al cărei logodnic, Lucius, fusese pus să fie ucis de împăratul Aurelian fiindcă era creștin. Într-⁠o povestire fantastică, a lui Adamo Rossi din Perugia, un inel al sfântului Iosif și al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu i-⁠ar fi fost dăruit sfintei Mustiola. Furtul acestui inel este legat de o întâmplare cunoscută din veacul al XIV-⁠lea.

Mustiola a fost și ea prinsă și, după ce Irineu a primit moartea muceniciei, a fost bătută până la moarte. Se spune că, încercând să fugă de paza romană, a trecut lacul Chiusi folosind mantaua ca barcă. Se mai spune că în fiecare an, la 3 aprilie, în zori, se poate vedea pe malul lacului urma mantalei sfintei.

A fost îngropată în 274 într-⁠un mormânt ridicat în cinstea ei. Apoi sicriul i-⁠a fost mutat în catedrala Sfântul Secundian.