Leon al II-⁠lea

Leon al II-⁠lea a fost episcop al Romei de la 17 august 682 până la moartea sa, în vara lui 683. Păstorirea lui a fost scurtă, dar a rămas amintit pentru că a primit și a făcut cunoscute în Apus hotărârile celui de-⁠al Șaselea Sinod Ecumenic, care a mărturisit cele două voințe ale lui Hristos. Biserica îl pomenește pe 3 iulie.

S-⁠a născut în Sicilia, ca fiu al lui Pavel. Era un grec care știa bine și latina, lucru rar la Roma în acel timp. Biograful lui contemporan îl descrie drept drept și învățat, iar tradiția îl arată propovăduitor elocvent, iubitor de cântare bisericească și milostiv față de săraci. După moartea papei Agaton, la 10 ianuarie 681, a fost ales pe 16 aprilie, dar a fost sfințit abia la 17 august 682, probabil din pricina tratativelor cu împăratul Constantin al IV-⁠lea privind încuviințarea alegerilor.

Sinodul al Șaselea, ținut la Constantinopol în 680 și 681, osândise monotelismul și o parte din cei ce îl îngăduiseră, între ei papa Honoriu. Leon a întărit hotărârile sinodului și le-⁠a trimis episcopilor și regelui vizigot din Spania, rugându-⁠i să le primească. A explicat că Honoriu era osândit nu pentru că ar fi învățat erezia, ci pentru că nu s-⁠a împotrivit destul de energic ei. Pe temeiul acestei trimiteri, sinodul de la Toledo din 684 a primit hotărârile Sinodului al Șaselea.

A pus capăt tentativelor arhiepiscopilor Ravennei de a se desprinde de Roma. Din pricina năvălirilor longobarde, a mutat moaștele unor mucenici din catacombe în bisericile din interiorul zidurilor. A sfințit două biserici și i se atribuie o îndreptare a cântării gregoriene și câteva imne pentru Slujba Ceasurilor.

A trecut la Domnul în 683 și a fost îngropat în bazilica Sfântului Petru; după câțiva ani rămășițele i-⁠au fost mutate într-⁠un mormânt unde se aflau primii patru papi cu numele Leon. Calendarul ortodox în limba engleză îl pomenește pe 3 iulie, iar Martirologiul Roman îl numără între sfinți.