Longhin de la Iarensk

Cuviosul Longhin (Logghin) de la Iarensk a fost un fericit, un „om necărturar”, care s-⁠a nevoit la mănăstirea Solovki în zilele și sub îndrumarea Sfântului egumen Filip, și a murit înecat împreună cu fericitul Ioan la 29 octombrie 1561. Este cinstit în Biserica Ortodoxă Rusă. Fișa dă mai multe zile de pomenire (3 iulie, 21 mai, 9 august, 16 octombrie), pe care izvoarele nu le susțin; ele nu dau o zi de pomenire.

Despre viața lui lumească se știe foarte puțin. Întorcându-⁠se împreună cu fericitul Ioan, în 1561, la mănăstire pe corăbii încărcate cu materiale de construcție, au fost prinși de o furtună puternică și s-⁠au scufundat. Trupurile lor au fost aflate nestricate pe țărmul Karelian, la 120 de kilometri de mănăstirea Solovki, la gura râului Sosnovka, și au fost așezate în așezarea Iarenga. Minunile săvârșite la moaștele lor au atras în așezarea Iarenga câțiva monahi, și așa a apărut acolo o mănăstire.

În 1625 monahul Ilia Telov a dat de știre patriarhului Filaret despre minunile săvârșite la moaștele acestor drepți, după care mitropolitul Macarie al Novgorodului a poruncit egumenului mănăstirii Sfântul Nicolae din Korelia, Gherasim, să facă, împreună cu fiul de boier Solonov al casei mitropolitane Sfânta Sofia, o cercetare amănunțită privind vremea aflării moaștelor și minunile fericiților Ioan și Logghin. S-⁠a lămurit că minunile de la moaștele acestor sfinți se săvârșeau de peste șaizeci de ani. În 1635 mănăstirea Iarenga, cu toate bunurile și pământurile așezării Iarenga, a fost dată, la cererea patriarhului Iosafat, printr-⁠o diplomă a țarului Mihail Feodorovici, în grija mănăstirii Solovki. La 2 iunie 1638 moaștele drepților au fost mutate într-⁠o biserică de lemn nou zidită și așezate: ale fericitului Ioan în partea dreaptă, ale fericitului Logghin în partea stângă. Mănăstirea Iarenga a stat sub cârmuirea Solovkilor până la desființarea ei în 1764, când a fost prefăcută în biserică de parohie.