Anatolie

Sfântul Ierarh Anatolie a fost arhiepiscop și apoi patriarh al Constantinopolului între 449 și 458, în vremea căruia s-⁠a ținut Sinodul al IV-⁠lea Ecumenic de la Calcedon. Este cinstit de Biserica Ortodoxă și de cea Catolică și este pomenit la 3 iulie.

Viața

S-⁠a născut la Alexandria. A fost hirotonit diacon de Sfântul Chiril al Alexandriei și a luat parte la Sinodul III Ecumenic de la Efes, în 431. Chiril l-⁠a trimis la Constantinopol ca reprezentant (apocrisiar) al Alexandriei pe lângă curte, pentru învățătura lui. După ce Sinodul al II-⁠lea de la Efes (449, numit „tâlhăresc”) l-⁠a depus pe Flavian, a ajuns arhiepiscop al Constantinopolului, prin influența lui Dioscor al Alexandriei și a împăratului Teodosie al II-⁠lea. Fiind suspect de eutihianism, Anatolie a condamnat în public învățăturile lui Eutihie și ale lui Nestorie și a semnat scrisorile lui Chiril împotriva lui Nestorie și ale papei Leon I împotriva lui Eutihie. S-⁠a depărtat de înrâurirea lui Dioscor.

După moartea lui Teodosie, în 450, noua politică a lui Marcian și a Pulcheriei a sprijinit revizuirea hotărârilor din 449 și înțelegerea cu papa Leon. Anatolie a primit „Tomosul către Flavian” și a sprijinit pregătirea unui sinod nou. A luat parte la Sinodul de la Calcedon, în octombrie-⁠noiembrie 451, a prezidat împreună cu trimișii papei și a sprijinit hotărârea despre un Hristos în două firi. Sinodul l-⁠a depus pe Dioscor, a pus iar Flavian în diptice între sfinți și a respins hotărârile din 449. Prin faimosul canon 28, încheiat la sfârșitul sinodului, Constantinopolul a primit un rang egal cu Roma, „al doilea în cinste și putere după episcopul Romei”, și dreptul de a hirotoni mitropoliții din Pont, Asia și Tracia. Aceasta a stârnit o controversă cu papa Leon, care a primit hotărârea de credință, dar nu canonul 28, plângându-⁠se împăratului și Pulcheriei și lui Anatolie. Canonul 3 al sinodului din 381 spusese deja că episcopul Constantinopolului are întâietatea de cinste după cel al Romei, pentru că este Noua Romă.

Anatolie a contribuit la zidirea de noi biserici și la aducerea la Constantinopol a moaștelor unor mucenici. La 7 februarie 457 l-⁠a încoronat pe împăratul Leon I, prima încoronare a unui împărat bizantin făcută de patriarh. În 458 a convocat un sinod local la Constantinopol, care a înnoit hotărârile de la Calcedon și a anulat alegerea monofizitului Timotei Pisica ca episcop al Alexandriei. Când era aproape de moarte, a fost vindecat de Sfântul Daniil Stâlpnicul, venit să-⁠l vadă. Se spune și că urmașii lui Dioscor ar fi pricina morții lui, în 3 iulie 458. I se atribuie unele imne și introducerea cântării imnelor în Liturghie.