Andrei din Aglomazov

Sfântul Mucenic Andrei din Aglomazov a fost un țăran din satul Aglomazovo, din ținutul Kadom, gubernia Tambov, ucis în 1918 la malul râului Țna împreună cu preotul satului, Nicolae Probatov, și cu alți credincioși ai parohiei. Se pomenește la 11 noiembrie (stil nou), la 7 februarie și la 23 iunie, în Soborul sfinților din Reazan.

Povestea mucenicilor din Aglomazovo începe cu preotul lor, Nicolae Probatov, născut în 1874 lângă Kadom, fiu de preot, care a învățat la seminarul din Tambov și a slujit din 1906 la biserica de lemn a Botezului Domnului din Aglomazovo. Zicea despre slujba sa: „În altarul meu am un colț de rai”. A înființat un cor, a ridicat o școală pentru două sute de copii și nu lua plată pentru slujbe. A luat parte la Primul Război Mondial ca preot de regiment. După revoluție a respins soldații care voiau cărțile bisericii, iar în februarie 1918, când țăranii au pornit spre orașul de ținut împotriva bolșevicilor, i-⁠a binecuvântat. Mulțimea s-⁠a risipit sub focul de mitralieră, iar o ceată de pedepsire a venit în sat.

Preotul a rămas, spunând: „N-⁠am fugit niciodată și nu fug nici acum”. A fost arestat împreună cu alți șaptesprezece și chinuit în pivnița unei case. Printre ei era și Andrei, țăran din sat, apropiat al bisericii. Spre seară cei optsprezece osândiți au fost duși la râul Țna și împușcați. Treisprezece au murit: starostele Cosma Egorovici, țăranii Victor Krasnov, Naum și Filip, tată și fiu, Ioan, Pavel, Andrei, Pavel, Vasile, Alexie, Ioan și femeia Agafia. Ceilalți au ajuns noaptea până la casele apropiate și au fost ascunși de săteni. Preotul, ridicat după prima salvă, a rostit cu glas tare „Cuvine-⁠se cu adevărat” și a fost ucis cu a doua salvă. A doua zi trupul lui, cu mâinile ridicate în semnul binecuvântării, a fost găsit de fiul lui, Alexandru, iar oamenii spuneau: „Părintele ne binecuvântează și mort”. A fost îngropat în cimitir, noaptea, de doi preoți din satele vecine.