Andrei din Efes

Sfântul Sfințit Mucenic Andrei din Efes, preot, a pătimit în veacul al VIII-⁠lea, în vremea împăratului iconoclast Leon Isaurul (717 până la 741), împreună cu Sfântul Ipatie, episcopul Efesului. Se prăznuiesc la 4 octombrie.

În tinerețe cei doi au învățat împreună într-⁠o mănăstire. Ipatie s-⁠a făcut monah, iar Andrei a rămas cleric și a învățat cu râvnă poporul credința creștină. Când împăratul Leon a început să prigonească pe cinstitorii sfintelor icoane, iar icoanele erau aruncate din biserici, călcate în picioare și arse, Ipatie și Andrei s-⁠au ridicat în apărarea cinstirii icoanelor, îndemnându-⁠și turma să rămână credincioasă Ortodoxiei. Împăratul, vrând să-⁠i convingă, i-⁠a chemat la el și a ținut o dezbatere despre cinstirea icoanelor, în care Ipatie și Andrei au știut să apere neîntrerupt cinstirea ortodoxă a icoanelor. Mucenicii au fost aruncați în temniță și ținuți acolo mult timp, în nădejdea că așa vor fi siliți să renunțe la convingerile lor, dar sfinții au rămas neclintiți. Atunci împăratul a poruncit să fie chinuiți: au fost bătuți, li s-⁠a luat pielea de pe cap, împreună cu părul, bărbile li s-⁠au uns cu smoală și li s-⁠au dat foc, iar pe capetele lor s-⁠au ars sfinte icoane. Sfinții au răbdat toate chinurile și au rămas în viață. Împăratul a poruncit să fie târâți prin oraș spre batjocura tuturor, și abia după aceea au fost omorâți. Trupurile sfinților Ipatie și Andrei au fost aruncate câinilor, dar credincioșii le-⁠au îngropat cu evlavie.