Andrei Trofimov

Sfântul Mucenic Andrei Trofimov (1882 până la 1938) a fost țăran, cântăreț și dirijor de cor al bisericii satului Vozdvijenskoe, din ținutul Klin. A murit în lagăr la 11 iunie 1938. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici ai Moscovei.

S-⁠a născut la 30 octombrie 1882 în satul Kitenevo, ținutul Klin, într-⁠o familie de țărani; tatăl lui, Matvei Trofimov, vara lucra pământul, iar iarna tăia lemne în pădure. Andrei a terminat școala din sat și și-⁠a ajutat tatăl până s-⁠a căsătorit și și-⁠a făcut gospodărie, nu bogată, dar de ajuns, după părerea lui. În 1916 a fost chemat pe front și a fost soldat până în 1917. A fost enoriaș al bisericii Înălțării Sfintei Cruci din satul Vozdvijenskoe, a cântat de tânăr la strană, a fost psalt, dirijor de cor și membru al sfatului bisericesc. Când au început prigoanele, nu s-⁠a lepădat de credința și de convingerile lui și a rămas membru al sfatului bisericesc și dirijor. În 1931, când puterea a început să nimicească gospodăriile țărănești, a intrat în colhoz, unde i s-⁠a dat sarcina să îngrijească caii colhozului.

În 1937 organele locale au început să alcătuiască liste de arestare pentru oamenii nepotriviți comuniștilor. A atras atenția și țăranul cucernic, care ținea toate sărbătorile bisericești, mergea des la biserică și în timpul slujbelor era dirijor. NKVD a cerut o adeverință de la președinții sfatului sătesc și ai colhozului. Cel dintâi a scris că Trofimov este „un bisericesc activ, a fost și este membru al sfatului bisericesc, a fost epitrop, e dirijorul corului și face slujba de dascăl la biserică, este dușmănos față de puterea sovietică și de colhozuri”; președintele colhozului a scris că Andrei Matveevici spunea că „nu trebuie să se lucreze în zilele hramurilor, ci să se meargă la biserică, altfel nu ne mai rodește nimic pentru că nu mergeți la biserică”, și că, venind la o adunare, a aruncat pe masă cheile grajdului, spunând: „Luați-⁠vă cheile și îngrijiți cum vreți, eu nu mai lucrez”. În noiembrie 1937 au fost ascultați sătenii, care au spus că Andrei Matveevici este om cu convingeri religioase ferme, nu iese la muncă în zilele de sărbătoare și le spune colhoznicilor că lucrul în sărbători e păcat mare și de aceea nu le rodește nimic.

La 14 noiembrie 1937 a fost arestat și închis la Taganka. La interogatoriu a recunoscut că este într-⁠adevăr enoriaș activ, membru al sfatului bisericesc și cântă la strană, dar a refuzat să recunoască activitate contrarevoluționară. A recunoscut că la adunarea colhoznicilor a aruncat pe masă cheile grajdului și a refuzat să lucreze în colhoz, dar nu a vorbit împotriva colhozului. La 21 noiembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de lagăr și a fost trimis la Bamlag. Andrei Matveevici a murit la 11 iunie 1938 în lagărul Srednebelski din regiunea Amur și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. Se pomenește la 11 iunie, la 7 februarie și în Soborul sfinților moscoviți.