Cuono

Sfântul Mucenic Cuono (Conon) a fost, după tradiția occidentală, mucenic în Isauria și a murit la 29 mai 275. Pomenirea lui este la 29 mai. După tradițiile apusene, care urcă la unele manuscrise din veacul al V-⁠lea, este vorba de Sfântul Conon din Isauria și de fiul lui, Conello.

După aceste tradiții, Cuono era inginer hidrotehnic, om înstărit, care trăia în cetatea Iconiu din Isauria, o mică regiune din Asia Mică. Era creștin, ca cei mai mulți dintre locuitorii acelui ținut, unde creștinismul era foarte răspândit încă de pe vremea predicii Sfântului Apostol Pavel. Conon a fost căsătorit cu o femeie al cărei nume nu s-⁠a păstrat; se știe doar că a murit tânără. Rămas văduv, Conon a hotărât să primească monahismul. Pe atunci, în Imperiul Roman de Răsărit, unde trăia Conon, a fi monah însemna a trăi în singurătate. Monahii erau foarte prețuiți și se recurgea la ajutorul lor ca să apere comunitățile de impozite nedrepte și de silnicia celor puternici.

Fiul Sfântului Conon, Conello, pe atunci tânăr, l-⁠a urmat pe tatăl său în toate faptele lui și a primit și el monahismul. A fost diacon al comunității creștine din Iconiu și a câștigat prețuirea oamenilor printre care trăia. Prefectul Domițian avea pe atunci însărcinarea să facă supușii să simtă că puterea împăratului este mai tare decât oricare alta și a pornit prigoana împotriva sfinților Conon și Conello. Au fost învinuiți de „minunea apei”, care în realitate era rezultatul unor lucrări de desecare în ținutul acela mlăștinos. După chinuri și suferințe pe care Conon și Conello le-⁠au întâmpinat cu bărbăție, au mărturisit prin moarte credința lor, la 29 mai 275.