Angilram din Metz

Angilram din Metz (Angilramn, Enguerrand) a fost episcop al Metz-⁠ului între 768 și 791 și arhicapelan al regelui Carol cel Mare între 784 și 791. A adormit în octombrie 791, iar în Biserica din Apus este pomenit la 25 octombrie.

Era dintr-⁠un neam nobil austrasian și i-⁠a urmat lui Chrodegang pe scaunul Metz-⁠ului, fiind ales în 768, după doi ani de vacanță, și sfințit la 25 septembrie 768. După tradiția locală era nepotul lui Chrodegang. Fusese monah la mănăstirea Saint-⁠Avold. A primit de la papă titlul de arhiepiscop, iar Carol cel Mare i-⁠a obținut o dispensă papală să rămână pururea la curte, ca duhovnic și sfetnic. În 784 a urmat lui Fulrad ca arhicapelan, răspunzând de tot clerul curții și de slujbele capelei, și îl însoțea pe rege în campanii. A condus și mănăstirile Senones, Chiemsee și Sint-⁠Truiden.

A fost om al cărții: a cerut lui Paul Diaconul să scrie istoria episcopilor din Metz (Gesta episcoporum Mettensium), a întemeiat un scriptorium la catedrala din Metz, a pus la punct o ediție îndreptată a Vulgatei, cea mai veche Biblie carolingiană într-⁠un singur volum (pierdută în 1944, dar păstrată în fotografii), și a adăugat trei paragrafe la Regula lui Chrodegang, între care sărbătorirea octavei Cincizecimii. I se atribuie și cea mai veche formă a colecției Ordines Romani. La Regensburg a întocmit, la cererea regelui, culegerea de scrisori regale numită Codex Carolinus. A luat parte la campania împotriva avarilor din 791 și a murit pe drumul de întoarcere, la 26 octombrie 791, poate din oboseala campaniei; alte surse dau 23 sau 25 octombrie. Alcuin din York i-⁠a scris epitaful.