Crispin și Crispinian

Sfinții Crispin și Crispinian au fost doi frați creștini, mucenici din vremea împăratului Dioclețian, uciși prin tăierea capului în jurul anului 286, la 25 octombrie. Sunt cinstiți ca ocrotitori ai cizmarilor, tăbăcarilor și ai celor care lucrează pielea.

Viața și ostenelile

După tradiție, s-⁠au născut în secolul al III-⁠lea într-⁠o familie nobilă din Roma. Fugind de prigoana împotriva credinței, au ajuns la Soissons, în Galia, în regiunea de azi a Franței. Acolo propovăduiau creștinismul galilor, iar noaptea făceau încălțăminte. Se spune că erau frați gemeni.

Din meșteșugul lor câștigau cât să se întrețină și să ajute pe cei lipsiți. Legenda mai spune că le dădeau săracilor încălțăminte fără plată. Această reușită a atras mânia lui Rictus Varus, guvernatorul roman al Galiei Belgice.

Mucenicia

Guvernatorul i-⁠a pus la chinuri și a poruncit să fie aruncați în râu cu pietre de moară legate de gât. Au scăpat cu viață, dar au fost în cele din urmă decapitați, în vremea lui Dioclețian, în 286 după tradiție. Unele izvoare spun că ar fi fost aruncați într-⁠un cazan cu cositor topit, iar tradiția engleză îi așază la Canterbury, nu în Galia.

Cinstirea

În secolul al VI-⁠lea s-⁠a înălțat o bazilică impunătoare peste mormintele lor din Soissons. Sfântul Eligiu, vestitul aurar, a făcut o raclă scumpă pentru capul lui Crispinian. Mai târziu, rămășițele au fost mutate de Carol cel Mare, o parte la Osnabrück, iar o parte la biserica San Lorenzo in Panisperna din Roma.

Sunt ocrotitorii cizmarilor, tăbăcarilor, selarilor, făcătorilor de mănuși, dantelarilor și țesătorilor. În Franța, dar și în Anglia și în alte părți ale Europei, praznicul lor a fost veacuri la rând prilej de procesiuni și de bucurie în care breslele cizmarilor aveau locul de frunte. Bătălia de la Azincourt s-⁠a dat în ziua lor, 25 octombrie 1415, iar Shakespeare a pomenit ziua aceasta în piesa Henric al V-⁠lea. Biserica îi prăznuiește la 25 octombrie.