Martirie de la Peșteri

Cuviosul Martirie de la Peșteri a fost monah și diacon al Mănăstirii Peșterilor din Kiev, cunoscut pentru curăția sufletului și postul aspru. Izvoarele nu spun precis când a trăit: pun viața lui la sfârșitul secolului al XIII-⁠lea și începutul celui de-⁠al XIV-⁠lea sau, în alt loc, în secolul al XIV-⁠lea. Moaștele lui, nestricate, se află în Peșterile Depărtate (ale Sfântului Teodosie). Se pomenește la 25 octombrie, la 28 august și în a doua duminică a Postului Mare; datele sunt pe stil vechi.

Viața

Despre viața lui de mirean nu se știe nimic. Pentru curăția lui sufletească și postul strict a fost făcut diacon și a primit darul facerii de minuni. Tradiția spune că pentru cine se ruga el lui Dumnezeu, stând pe amvon, Domnul îl miluia, și fiecare primea ce ceruse cuviosul, fie sănătate, fie împlinirea unei alte dorințe. Demonii se temeau de el și îi izgonea din oameni prin rugăciuni. Numele lui este amintit în a șaptea cântare a canonului Cuvioșilor Părinți din Peșterile Depărtate, unde sunt lăudate osteneala, dreptatea și curăția lui de inimă, precum și darul izgonirii demonilor și al vindecării bolilor. A adormit în mănăstire.

Moaștele

Moaștele lui se odihnesc în Peșterile Depărtate, lângă cele ale cuvioasei Eufrosina, egumena Polotskului, și nu departe de biserica subterană a Sfântului Teodosie, egumenul Peșterilor. Cercetările medico-⁠antropologice făcute moaștelor din Lavra Peșterilor au arătat că a suferit în viață o grea rănire la osul gambei drepte, care a dus la o șchiopătare cronică de lungă durată; a murit la vârsta de 55 până la 60 de ani, și avea înălțimea de 174-175 cm.

Pomenirea lui deosebită, la 25 octombrie, se datorează probabil numelui comun cu al sfintei mucenițe Martiria (†355). Mai este pomenit la 28 august și, în a doua duminică a Postului Mare, cu toți Cuvioșii Părinți ai Peșterilor.