Marcian și Martirie

Sfinții mucenici Marcian și Martirie au fost notari (secretari) la Constantinopol, uciși în jurul anului 355, în vremea împăratului Constanțiu al II-⁠lea. Sunt cinstiți în Biserica Ortodoxă și în cea Catolică. Biserica Ortodoxă îi pomenește la 25 octombrie, iar Biserica Catolică la 25 octombrie și 7 noiembrie. Sunt ocrotitori ai juriștilor.

Marcian și Martirie slujeau la catedrala din Constantinopol. Marcian era citeț, iar Martirie ipodiacon; amândoi aveau și ascultarea de notari, adică secretari ai patriarhului Pavel Mărturisitorul. Împăratul Constanțiu al II-⁠lea era de partea arienilor, în timp ce frații lui, Constantin și Constans, erau de partea niceenilor. După moartea fraților și războiul cu Magnențiu, Constanțiu al II-⁠lea a statornicit arianismul ca singura credință adevărată din imperiu. Pavel Mărturisitorul a fost izgonit din capitală în 350 și trimis în surghiun în Armenia, la Cucuz, unde a primit cununa muceniciei; pe când săvârșea Dumnezeiasca Liturghie au năvălit arienii și l-⁠au sugrumat cu omoforul lui arhieresc. La sinodul de la Milano, Atanasie a fost osândit și izgonit din Alexandria în 356. Cam în aceeași vreme au fost prinși la Constantinopol Marcian și Martirie, care mărturiseau Simbolul niceean; pentru aceasta eparhul Filip i-⁠a chinuit și apoi le-⁠a tăiat capetele cu sabia. Credincioșii le-⁠au luat moaștele și le-⁠au îngropat lângă porțile Melandesiei din Constantinopol.

După biruința niceenilor asupra arienilor, Marcian și Martirie au început să fie cinstiți ca sfinți mucenici în imperiu. Ioan Gură de Aur a zidit o biserică în pomenirea lor. Li s-⁠a alcătuit o slujbă, al cărei canon l-⁠a scris Iosif Imnograful, așezată în Mineiul de la 25 octombrie. În vremea patriarhului Luca Hrisoverg, din inițiativa lui, un sinod a oprit un obicei dăunător: la sărbătoarea sfinților notari Marcian și Martirie, învățătorii care învățau copiii caligrafia (notarii) obișnuiau să poarte măști de teatru și să apară așa în locuri publice; patriarhul a oprit acest lucru pentru viitor.