Tavita

Sfânta Tavita, numită în greacă Dorcas, a fost o ucenică a Domnului din Iope, vestită pentru faptele ei bune și milostenii, pe care Sfântul Apostol Petru a înviat-⁠o din morți. Este pomenită la 25 octombrie după calendarul vechi, adică 7 noiembrie după cel nou.

Numele ei

Numele ei aramaic, Tavita, și cel grecesc, Dorcas, înseamnă amândouă „gazelă”. Se pare că a folosit și varianta greacă pentru că trăia într-⁠un oraș de port, unde mulți vorbeau greaca. Dorcas era un nume des întâlnit atunci, și la evrei, și la greci.

Faptele ei

Povestea ei se găsește în capitolul al 9-lea din Faptele Apostolilor. Tavita trăia la Iope, azi Iafa, port la mare, azi cuprins în Tel Aviv. Cartea o arată plină de fapte bune și de milostenii și iubită de obștea creștină de acolo. Nu se știe dacă era ea însăși săracă sau văduvă; Scriptura mărturisește despre ea că făcea cu mâna ei haine pentru cei lipsiți.

Învierea

Într-⁠o zi s-⁠a îmbolnăvit și a murit, și trupul i-⁠a fost pregătit pentru îngropare. Credincioșii au aflat că Petru era în apropiere, la Lida, și au trimis după el. Când a ajuns la Iope, a intrat în camera unde se afla moarta, înconjurată de văduve care plângeau. Ele i-⁠au arătat cămășile și hainele pe care Tavita le făcuse cât timp trăise, mărturie a bunătății ei. Petru a scos pe toți afară, s-⁠a rugat și a zis: „Tavita, scoală-⁠te.” Ea a deschis ochii și, văzându-⁠l, s-⁠a ridicat în capul oaselor. El i-⁠a dat mâna și a ridicat-⁠o, apoi a chemat pe credincioși și pe văduve și i-⁠a înfățișat vie. Minunea s-⁠a răspândit în tot Iope și mulți au crezut în Domnul.

Locurile și amintirea ei

Casa lui Simon tăbăcarul, unde ea a murit și a fost înviată, se poate vizita și azi în Tel Aviv-⁠Jaffa. Mormântul ei, potrivit unei tradiții, se află în Iafa, într-⁠o grădină care aparține unei biserici ortodoxe rusești. După numele ei au fost numite, începând din vechime, societăți de femei care strâng, repară și împart haine celor săraci, iar în veacul al XIX-⁠lea asemenea societăți, numite „ale Dorcăi”, au apărut din nou în Apus. Sfântul Vasile cel Mare o dă ca pildă văduvelor care se pot osteni în fapte bune.