Antonie de la Dîmsk

Cuviosul Antonie de la Dîmsk (în jur de 1206-1273) a fost monah din Novgorod, ucenic al Cuviosului Varlaam de la Hutîn și întemeietor al mănăstirii Antonie de la Dîmsk, la lacul Dîmskoe, lângă Tihvin. Este singurul sfânt al Bisericii Ruse care s-⁠a nevoit ca stâlpnic pe ape. Se pomenește la 17 (30) ianuarie și la 24 iunie (7 iulie), în soborul sfinților din Novgorod și în cel al sfinților din Sankt-⁠Petersburg.

Viața

A crescut într-⁠o familie evlavioasă și de timpuriu a simțit atracția spre viața singuratică și aspră. L-⁠a rugat pe Cuviosul Varlaam, întemeietorul mănăstirii Hutîn de lângă Novgorod, să-⁠l primească între ucenicii săi. Bătrânul, văzând în el rodul bun, i-⁠a îndeplinit dorința, iar tânărul monah i-⁠a întrecut curând pe ceilalți frați în nevoințe. Smerenia lui și postirea strictă i-⁠au câștigat încrederea și dragostea tuturor.

Frații l-⁠au trimis la Constantinopol, la patriarhul Atanasie, în treburi bisericești, și i-⁠au trebuit cinci ani să săvârșească această grea ascultare. Întors cu bine, a luat în scurt timp locul egumenului mănăstirii Hutîn, după moartea Cuviosului Varlaam, care, înainte de a muri, își binecuvântase iubitul ucenic ca urmaș.

Pustnicia și stâlpnicia pe ape

Antonie n-⁠a rămas mult la Hutîn. Fugind de slava oamenilor, a părăsit în taină mănăstirea și s-⁠a așezat într-⁠o peșteră pe malul lacului Dîmskoe, la cincisprezece verste de Tihvin, înființat mai târziu. În mijlocul lacului a găsit o piatră mare, al cărei vârf abia se arăta din apă, care după nivelul apei se scufunda sau se ivea. Cuviosul înainta cu barca până la piatră și se ruga acolo singur, ceasuri și nopți întregi, stând pe ea. Piatra se păstrează și azi, la câteva zeci de metri de țărm, de obicei acoperită de apă; în 1994 s-⁠a pus lângă ea o cruce de lemn.

Vestea nevoințelor noului pustnic s-⁠a răspândit, mulțimi au început să se adune în jurul lui și, cu îngăduința marelui cneaz Alexandru Nevski, în 1243 Antonie a întemeiat pe malul lacului o mănăstire cu hramul Cuviosului Antonie cel Mare, al cărei egumen a rămas. În ea a adormit în pace la 24 iunie (7 iulie) 1273.

Moaștele

În 1370 i s-⁠au aflat moaștele, care au stat la vedere în raclă în biserică până la năvălirea tătarilor din 1409, când frații le-⁠au ascuns în pământ ca să nu fie batjocorite. De atunci s-⁠au aflat sub piatră. Mănăstirea a fost pustiită de suedezi în 1611, iar din 1794 se numește Mănăstirea de bărbați Sfânta Treime Antonie de la Dîmsk. În 2001 moaștele au fost aflate a doua oară și puse în mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Tihvin, iar în 2008 au fost aduse înapoi la mănăstirea întemeiată de sfânt.