Ioan I al Rostovului

Sfântul Ierarh Ioan, episcop al Rostovului, Suzdalului și Vladimirului, a fost duhovnicul marelui cneaz Vsevolod al III-⁠lea și a adormit la 12 mai 1214 în Suzdal. Este canonizat între ierarhi, iar izvoarele vechi îi pun pomenirea la 17 (30) ianuarie.

A fost duhovnic al marelui cneaz Vsevolod Iurievici și al familiei lui. În 1189, pe când era încă egumen, a botezat pe nou-⁠născutul cneaz Gheorghe, și din acel ceas întreaga copilărie și tinerețe a lui Gheorghe Vsevolodovici a purtat pecetea influenței lui Ioan. Cneazul Vsevolod l-⁠a trimis la Kiev, la mitropolitul Nichifor, ca să fie pus episcop al Rostovului. La 23 ianuarie 1190 a fost, după cuvântul letopisețului, „pus păstor peste toată țara Rostovului, a Suzdalului și a Vladimirului”. A fost ultimul episcop al ținutului Rostov-⁠Suzdal, în anii 1190-1214, când acesta era încă o singură stăpânire și o singură eparhie.

La 26 februarie 1190 noul episcop a sosit la Rostov, unde l-⁠a întâmpinat marele cneaz Vsevolod, care se afla acolo cu treburi de strângere a dărilor. La 10 martie a ajuns la Suzdal, unde tot orașul a ieșit în întâmpinarea lui, în afara porții Străzii Vechi. În fața acestei porți a întemeiat curând mănăstirea Punerea Veșmântului, în care a intrat mai târziu cuvioasa Eufrosina, pe atunci cneaghina Elena (Prebrana) Mihailovna din Suzdal. În chiar primul an al episcopiei a rânduit să se prăznuiască aflarea moaștelor sfântului ierarh Leonțiu (23 mai, adică 5 iunie), pentru care a scris un canon, cuprins în Mineiul slujbelor din mai.

La 26 iulie 1192 a săvârșit asupra cneazului Gheorghe rânduiala „tunderii cavalerești”: la împlinirea vârstei de trei ani, băiatului i s-⁠a tuns părul în cerc, a fost însemnat cu cruce, stropit cu apă sfințită și așezat cu rugăciuni pe cal. În anii 1190 familia marelui cneaz locuia mai mult la Suzdal. În 1196 Ioan a cununat la Vladimir pe cneazul Constantin Vsevolodovici, iar în 1212 pe Gheorghe (Iuri) Vsevolodovici. În vremea lui au fost puse temelie, înnoite și sfințite mai multe biserici din Vladimir și Suzdal, iar în 1202 a sfințit biserica Adormirii din Vladimir. Tot atunci, în 1198, s-⁠a desprins de eparhia Rostovului cea a Muromului.

În 1213 episcopul Ioan a lăsat eparhia și a primit schima la mănăstirea Nașterii Maicii Domnului din Bogoliubovo. A trăit în liniște aproape un an și a adormit la 12 mai 1214 în Suzdal, în mănăstirea Sfinții Cosma și Damian, unde a fost și înmormântat.