Gheorghe din Ioannina

Sfântul nou mucenic Gheorghe din Ioannina (Gheorghe de la Grevena) s-⁠a născut în 1808 și a fost spânzurat la Ioannina la 17 ianuarie 1838, pentru că nu s-⁠a lepădat de Hristos. Este ocrotitorul orașului Ioannina și al satului său natal. Este pomenit la 17 ianuarie.

Copilăria și anii de slugă

S-⁠a născut în 1808 în satul Țurhli (azi Aghios Ghiorghios, lângă Grevena), din Constantin și Vasiliki, țărani săraci. După izvoarele grecești a rămas orfan de la opt ani și a crescut în sat, lângă frații lui mai mari; după altele, a rămas orfan la doisprezece-⁠treisprezece ani. La șaisprezece ani a coborât la Ioannina ca să-⁠și câștige existența. La douăzeci și doi de ani a fost angajat acolo ca grăjdar de hagi Abdullah Efendi, ofițer de încredere al lui Imin Pașa, care îi urmase tatălui său ca vali al Ioanninei în 1830, când acesta devenise mare vizir la Constantinopol. Turcii i-⁠au dat numele „ghiaur Hasan”, adică Hasan cel necredincios. O sursă bulgară spune că a fost răpit de soldați otomani și socotit musulman.

Mărturisirea

În 1836 s-⁠a logodit cu o tânără evlavioasă din Ioannina, Eleni. În ziua logodnei, un hogea otoman l-⁠a învinuit că s-⁠ar fi făcut musulman în anii dinainte și s-⁠ar fi întors la credința ortodoxă. Întrebat de judecător, Gheorghe a mărturisit fără teamă că s-⁠a născut din părinți creștini și a rămas creștin toată viața. Adevărul cuvintelor lui a fost dovedit și prin faptul că nu era tăiat împrejur, așa că a fost lăsat în libertate. S-⁠a căsătorit în ziua sărbătorii Sfântului Dimitrie din același an, 26 octombrie 1836. În 1837 a fost angajat grăjdar la mușelimul din Filiates, de unde s-⁠a întors la Ioannina în decembrie pentru nașterea și botezul fiului. Pe 7 ianuarie 1838, în ziua Sfântului Ioan Botezătorul, și-⁠a botezat fiul și i-⁠a dat numele Ioan.

La 12 ianuarie 1838 același hogea l-⁠a pârât din nou, spunând că batjocorește credința musulmană, pentru că fusese otoman și acum este creștin, căsătorit cu o creștină și și-⁠a botezat copilul creștin. A fost arestat și închis, și apăsat să-⁠și schimbe credința, dar a rămas neclintit, mărturisindu-⁠și neîncetat credința. Clerul și poporul din Ioannina au încercat în zadar să împiedice nedreapta hotărâre a judecătorului turc. Mitropolitul Ioanninei, Ioachim Chiotul (Kokkodis), a mers la tribunal să-⁠l apere, dar niciunul dintre argumentele lui n-⁠a fost primit. A doua zi, 13 ianuarie, la tribunal, au încercat să-⁠l convingă să se lepede, oferindu-⁠i funcții și demnități. El a spus iar: „Sunt creștin.” Așa a început mucenicia.

Mucenicia

L-⁠au biciuit fără milă, l-⁠au ars cu ulei fierbinte și cu ceară, i-⁠au înfipt ace în unghii și i-⁠au pus pe piept o piatră grea, pe care abia o ridicau douăzeci de oameni. Gheorghe a răbdat cu bărbăție, spunând cu simplitate: „Sunt creștin și creștin voi muri.” Luni, 17 ianuarie 1838, în ziua sărbătorii Sfântului Antonie, a fost spânzurat. Trupul lui a rămas atârnat până la 19 ianuarie, vreme în care s-⁠au văzut multe semne minunate ale sfințeniei lui. Încă din seara de luni, o lumină cobora din cer și încununa capul noului mucenic, și ea se arăta în fiecare seară în cele trei zile. A vindecat chiar și o femeie musulmană, alături de mulți creștini.

Apoi trupul lui a fost cumpărat cu 300 de groși de la Mustafa Pașa și mitropolitul Ioachim, ajutat de mitropoliții Grevenei și Artei, l-⁠a îngropat cu cinste în partea de apus a altarului catedralei Sfântului Atanasie. Mucenicia și îngroparea lui au fost urmate de multe minuni, dovezi neîndoielnice ale sfințeniei lui. Mai târziu a fost zidită deasupra mormântului o capelă.

Moaștele și cinstirea

La 25 octombrie 1971 mitropolitul Serafim al Ioanninei, mai târziu arhiepiscop al Atenei, împreună cu protosinghelul de atunci și urmașul său Teoclit, au scos moaștele și le-⁠au așezat în biserica cu hramul lui din Ioannina, de pe piața Pargis. Biserică închinată lui există și în satul natal, unde se păstrează o parte din moaște. Alte părți din moaște se află la biserica Sfântului Dimitrie din Tesalonic, la mănăstirea Dionisiu de pe Athos și la mănăstirea Sfântului Nicolae din Fort Myers, în Florida. Cinstirea lui s-⁠a răspândit în secolul al XIX-⁠lea în Macedonia de Vest și în Epir. Cea dintâi biserică zidită în cinstea lui, în 1847, la doar nouă ani după mucenicie, este cea cu cinci turle din Argyro Pigadi, în Etolia-⁠Acarnania. Satul său natal a fost redenumit în 1927 Aghios Ghiorghios.