Antonin din Roma

Sfântul Mucenic Antonin din Roma este pomenit împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Marcelin, papa Romei, și cu mucenicii Claudiu și Chirin. Au fost tăiați cu sabia în anul 304. Se prăznuiesc la 20 iunie.

Sfântul Marcelin a fost papă al Romei în culmea prigoanei de pe vremea lui Diocletian și Maximian (284 până la 305), când într-⁠o singură lună au fost chinuite șaptesprezece mii de oameni. Atunci a fost prins și papa Marcelin. Înfricoșat de chinurile cumplite, a ars tămâie și a adus jertfă idolilor. Împăratul i-⁠a spus prieten și l-⁠a îmbrăcat în haine scumpe. Mustrat de cuget, a plâns cu amar că, după ce îndemnase pe mulți să primească chinurile pentru Hristos, el însuși a dat turmei pilda slăbiciunii. Pe atunci, în orașul Sinuessa din Campania, ținea ședință un Sinod de o sută optzeci de episcopi și preoți. Papa Marcelin a venit la ședința Sinodului în rasă de păr, cu capul presărat cu cenușă, și a cerut să fie judecat pentru lepădare. Părinții Sinodului au spus: „Osândește-⁠te singur cu gura ta. Din gura ta a ieșit păcatul, să iasă tot din gura ta și osânda. Știm că și Sfântul Petru, de frică, s-⁠a lepădat de Hristos, dar și-⁠a plâns cu amar păcatul și a primit iarăși bunăvoința Domnului”. Atunci Marcelin și-⁠a rostit osânda: „Mă recunosc lipsit de sfânta treaptă, de care sunt nevrednic. Să nu-⁠mi îngroape trupul după moarte, ci să-⁠l arunce să-⁠l mănânce câinii; blestemat să fie cel care ar îndrăzni să-⁠l îngroape”.

Întors la Roma, Marcelin s-⁠a dus la împărat, i-⁠a aruncat la picioare haina scumpă primită în dar și i-⁠a spus că se căiește amar de lepădarea de Hristos. Împăratul, mâniat, a poruncit să fie chinuit și l-⁠a osândit la moarte. După o rugăciune stăruitoare către Domnul Iisus Hristos, Care primește cu milă pe păcătoșii căiți, mucenicul și-⁠a plecat cu osârdie capul sub sabie. Împreună cu el au fost tăiați și sfinții mucenici Claudiu, Chirin și Antonin († 304). Trupul Sfântului Marcelin a stat treizeci și șase de zile pe drum. Sfântul Apostol Petru, arătându-⁠se noului papă Marcel, i-⁠a spus: „De ce nu-⁠l îngropi până acum pe Marcelin?”. „Mă tem de blestemul lui”, a răspuns Marcel. „Nu-⁠ți aduci aminte ce este scris: Cel ce se smerește se va înălța? Du-⁠te și îngroapă-⁠l cu cinste”. Împlinind porunca apostolului, Sfântul Marcel a îngropat trupul Sfântului Marcelin într-⁠un mormânt făcut pentru mucenici de nobila romană Priscila, lângă drumul Salaria.