Apronian din Roma

Sfântul Mucenic Apronian din Roma este pomenit împreună cu Sfântul Sfințit Mucenic Marcel, papa Romei, cu diaconii Sisinie și Chiriac, cu mucenicii Smaragd, Larghie, Saturnin, Papie, Maur, Crescentian și cu mucenițele Priscila, Lucina și Artemia. Au pătimit la Roma în vremea prigoanelor lui Diocletian și Maximian (284 până la 305) și ale urmașilor lor, Galeriu și Maxențiu. Se prăznuiesc la 20 iunie.

Închisoarea și convertirea

Împăratul Maximian, care conducea partea de apus a Imperiului, i-⁠a lipsit pe toți creștinii de rangurile militare și i-⁠a trimis la muncă silnică. Un creștin bogat, Frason, a început să trimită prin Sisinie, Chiriac, Smaragd și Larghie hrană și haine celor închiși. Sfântul papă Marcel i-⁠a mulțumit lui Frason pentru milostenie, iar pe Sisinie și Chiriac i-⁠a hirotonit diaconi. Curând, pe când ajutau pe cei închiși, Sisinie și Chiriac au fost prinși și trimiși la muncă. Ei făceau nu numai norma lor, ci munceau și în locul bătrânului deținut Saturnin, pentru care Maximian l-⁠a dat pe Sisinie la chinuri dregătorului ținutului Laodichie, iar sfântul a fost închis. Mai-⁠marele temniței, Apronian, a chemat pe Sfântul Sisinie la interogatoriu, dar, văzând fața lui strălucind de lumină cerească, a crezut în Hristos și s-⁠a botezat, apoi, venind împreună cu Sisinie la sfântul papă Marcel, a primit Mirungerea. După ce a săvârșit liturghia, Sfântul Marcel i-⁠a împărtășit cu Sfintele Taine. În aceeași zi, 7 iunie, Sfinții Sisinie și Saturnin, în însoțirea lui Apronian, au stat înaintea lui Laodichie. Sfântul Apronian a mărturisit că este creștin și a fost tăiat cu sabia, iar Sfinții Sisinie și Saturnin au fost aruncați în temniță. Apoi Laodichie a poruncit să fie aduși la templul păgân să aducă jertfă. Sfântul Saturnin a spus: „Să prefacă Domnul în țărână idolii păgâni”. În aceeași clipă trepiedele pe care ardea tămâia în fața idolilor s-⁠au topit. Văzând această minune, ostașii Papie și Maur și-⁠au mărturisit credința în Hristos. După lungi chinuri, Sisinie și Saturnin au fost tăiați cu sabia, iar Papie și Maur au fost închiși, unde s-⁠au rugat să fie luminați cu Sfântul Botez. Domnul i-⁠a ajutat să-⁠și împlinească această dorință mântuitoare. Ieșind neobservați din temniță, au primit Botezul de la Sfântul Marcel și s-⁠au întors în temniță. La judecată și-⁠au mărturisit iarăși credința și au murit în chinuri cumplite. Trupurile lor cinstite au fost îngropate de preotul Ioan și de Frason.

Chiriac și Artemia

Pe Sfinții Chiriac, Smaragd, Larghie și pe ceilalți deținuți creștini au continuat să-⁠i istovească la muncă. Artemia, fiica cea mică a lui Diocletian, era stăpânită de un duh rău. Aflând că Sfântul Chiriac, închis, vindecă bolile și izgonește demonii, împăratul l-⁠a chemat la cea bolnavă. Izgonind demonul, Sfântul Chiriac a botezat-⁠o pe prințesă. Ca răsplată pentru vindecarea fiicei, împăratul i-⁠a eliberat pe Chiriac, Smaragd și Larghie. Curând împăratul l-⁠a trimis pe Sfântul Chiriac în Persia, să vindece fiica regelui persan. La întoarcerea la Roma, Chiriac a fost prins din porunca împăratului Galeriu, ginerele lui Diocletian, care se mâniase pe înaintașul său pentru că prințesa Artemia se făcuse creștină. A poruncit ca Sfântul Chiriac, gol și în lanțuri, să fie purtat după carul său, spre rușinea și batjocura mulțimii. Papa Marcel a mustrat pe față pe împărat pentru cruzimea față de creștinii nevinovați. Împăratul a poruncit să fie bătut papa cu bâte și să fie făcut păzitor de vite. Sfinții Chiriac, Smaragd și Larghie și încă un deținut, Crescentian, au murit în chinuri. Tot atunci au fost omorâte prințesa Artemia, care se afla în temniță cu Sfântul Chiriac, și încă douăzeci și unu de deținuți.

Sfârșitul papei Marcel

Sfântul papă Marcel a fost eliberat pe ascuns de clericii Romei. Scoțând trupurile sfinților mucenici Chiriac, Smaragd și Larghie, le-⁠a îngropat pe moșia a două creștine, Priscila și Lucina, din împrejurimile Romei, făcând din casa Lucinei o biserică. Maxențiu, care a luat tronul, a poruncit să fie nimicită biserica și prefăcută în staul de vite, iar pe papa sfânt l-⁠a osândit să îngrijească toată viața vitele. Istovit de foame și de frig, înecat de duhoare, Sfântul Marcel s-⁠a îmbolnăvit și a murit în 310. Sfintele Priscila și Lucina au fost alungate cu necinste din Roma, iar moșiile lor au fost jefuite.