Arnulf de Toul

Sfântul Ierarh Arnulf de Toul a fost al douăzeci și optulea episcop al Toul-⁠ului și a adormit la 17 noiembrie 871. Era fiul lui Arnald, conte palatin al regelui Ludovic Piosul, și al Flaminiolei, stabiliți la Orléans. A intrat în clerul din Toul, pe lângă Frothar, care îl cunoștea bine pe Arnald, adesea trimis în ținutul Toul ca missus dominicus.

Clerul și poporul din Toul l-⁠au ales ca urmaș al lui Frothar, mort în 847 sau 848, iar împăratul Lothar I, care îl prețuia, a întărit alegerea. Câțiva ani mai târziu, același împărat a luat eparhiei mănăstirile Saint-⁠Èvre, Saint-⁠Martin și Saint-⁠Germain și le-⁠a dat unor egumeni laici. Arnulf nu a primit situația și s-⁠a dus la mănăstirea Prüm, unde se retrăsese împăratul după abdicare, ca să ceară înapoi mănăstirile; Lothar a fost de acord să le recomande fiilor lui să le restituie, ceea ce s-⁠a întâmplat abia după trei ani.

Dependent de regatul lui Lothar II, a luat parte la mai multe adunări bisericești la Aachen, între care cea din 860, la care prelații regatului au acceptat repudierea împărătesei Teutberga. Aceasta a reușit să scape și a făcut apel la papa Nicolae I, care a anulat hotărârile sinodului și a dat anatema celor care au participat. Arnulf a trebuit să-⁠și recunoască greșeala și să obțină iertarea papei, iar Lothar al II-⁠lea a confiscat o parte din bunurile eparhiei, între care cele trei mănăstiri, ca represalii. În 869, la moartea lui Lothar al II-⁠lea, unchiul său Carol cel Pleșuv a luat Lotaringia, iar Arnulf a asistat la încoronarea lui la Metz. A murit în 871; urmaș i-⁠a fost nepotul său Arnald. Este cinstit ca sfânt al Bisericii nedespărțite.