Paisie de la Neamț

Cuviosul Paisie de la Neamț, în lume Piotr Velicicovschi, s-⁠a născut la 21 decembrie 1722 la Poltava și a trecut la Domnul la 15 noiembrie 1794 la Mănăstirea Neamț. A fost monah și teolog ortodox, vestit pentru că a reînnoit viața monahală prin cinstirea scrierilor Sfinților Părinți și prin traducerea Filocaliei în slavonă. Este socotit părintele stăreției în lumea slavă. Este pomenit la 15 noiembrie.

Tinerețea și căutarea

Piotr era al unsprezecelea din cei doisprezece copii ai preotului Ivan, de la catedrala din Poltava, și ai preotesei Irina. Tatăl a murit devreme, iar bunicul său a fost poetul Ivan Velicikovski. A învățat la școala duhovnicească din Kiev, între 1735 și 1739, dar și-⁠a părăsit studiile, spre nemulțumirea mamei, ca să intre în monahism. După rătăciri prin mănăstiri ucrainene, a fost tuns rasofor la Medvedovka, în 1741, și apoi a lucrat în tipografia Lavrei Peșterilor din Kiev. De la un monah a auzit despre râvna isihastă din mănăstirile românești.

În Postul Mare din 1743 a mers în Moldova și Țara Românească, la schiturile Dălhăuți, Trăisteni și Cârnu. Starețul Vasile de la Poiana Mărului, de care s-⁠a legat, l-⁠a învățat rugăciunea inimii.

Muntele Athos

La 24 de ani, în 1746, a plecat la Sfântul Munte, unde a ajuns la 4 iulie, la Mănăstirea Pantocrator. Patru ani a trăit în singurătate și sărăcie mare. În 1750 a venit la Athos starețul Vasile, care l-⁠a tuns monah în schima mică, cu numele Paisie. La sfatul lui a părăsit viața de pustnic și a ajuns povățuitorul unei obști de ucenici români și slavi. În 1758 a fost hirotonit preot de episcopul Grigore Rașca, iar obștea, tot mai mare, s-⁠a mutat în schitul Sfântul Ilie.

Paisie socotea că viața duhovnicească trebuie să se sprijine pe studiul scrierilor ascetice ale Părinților. A adunat și a copiat cu osteneală aceste cărți și a tradus în slavonă multe scrieri grecești, între care Filocalia. A rămas pe Athos aproape șaptesprezece ani.

În Moldova

În 1763 sau 1764, la chemarea domnului Grigore al III-⁠lea Ghica, a venit în Moldova cu 64 de ucenici și s-⁠a așezat la Mănăstirea Dragomirna din Bucovina, unde obștea a crescut la vreo 350 de monahi. Pentru slujbă s-⁠a folosit atât slavona, cât și limba moldovenească. După ce Bucovina a trecut sub stăpânire austriacă, a păstorit un timp la Secu, iar în 1779, la privegherea Adormirii Maicii Domnului, s-⁠a mutat cu obștea la Mănăstirea Neamț. Acolo au ajuns să fie în jur de 700 de monahi, iar mănăstirea a devenit loc de pelerinaj și de adăpost pentru refugiați.

La Neamț a încheiat traducerea slavonă a Filocaliei, tipărită în Rusia în 1793. A tradus și scrierile Sfinților Isaac Sirul, Teodor Studitul, Varsanufie și Ioan, Grigorie Palama, Maxim Mărturisitorul și Ioan Gură de Aur. Un ucenic al său, monahul Rafail, a tălmăcit în românește o parte din Filocalie. În 1790, episcopul Ambrozie al Poltavei, venit în mănăstire, l-⁠a înălțat arhimandrit. Se păstrează la Neamț peste treizeci de manuscrise scrise de mâna lui.

Moștenirea

Paisie a adormit la 15 noiembrie 1794, la vârsta de 72 de ani. Ucenicii lui au dus învățătura în Rusia și au întemeiat acolo mănăstiri isihaste. El a înrâurit starețiile de la Optina, iar traducerea Filocaliei a fost una dintre cărțile preferate ale Sfântului Serafim de Sarov. Istoricul Gheorghi Fedotov l-⁠a numit „părintele stăreției ruse”. Ucenicii lui bulgari, între care Spiridon de la Rila și Manasie din Troian, au adus roadele în mănăstirile din țara lor. Biserica Ortodoxă Română l-⁠a trecut în rândul sfinților în 1992, iar moaștele sale se află la Mănăstirea Neamț.