Toma al II-⁠lea

Sfântul Toma al II-⁠lea a fost patriarh al Constantinopolului din 667 până la moartea sa, în 669. Într-⁠o vreme tulburată de disputele hristologice, a rămas ortodox în credință și învățătură. Izvoarele noastre nu se înțeleg asupra zilei de pomenire: unele dau 15 noiembrie, altele 16 noiembrie, iar un izvor rus 28 noiembrie. Despre viața lui se știe puțin.

Înainte de patriarhat

A slujit în patriarhie ca diacon, hartofilax, scrib, referendar și cancelar al Patriarhiei, și ca director al lăcașului de bătrâni Scala Gerokoeion și al azilului de săraci Neapolis Ptochotropheion. A fost ales patriarh din treapta diaconiei, după mai mult de șase luni și jumătate de la adormirea predecesorului său, patriarhul Petru. Un izvor datează hirotonia lui în Sâmbăta Mare din anul 665, iar altul, după cercetările istoricului Ioan Andreev din 1895, la 17 aprilie 667.

Patriarhatul

Durata păstoririi lui nu e sigură, căci izvoarele diferă. Patriarhul Nichifor dă doi ani și șapte luni, Teofan Mărturisitorul trei ani, iar lista lui Leoglavios patru ani și șapte luni. Andreev a preferat doi ani și șapte luni, de unde ar rezulta sfârșitul păstoririi la 15 noiembrie 669. Alte date dau 665 până la 668. A murit în pace, în 668 sau 669.

Păstorirea lui a căzut într-⁠o vreme de schimbare a împăraților: Constant al II-⁠lea a murit în 668, iar după el a urcat pe tron Constantin al IV-⁠lea. În politica bisericească rămânea în vigoare interdicția de a discuta despre voințele și lucrările în Hristos, pusă prin Typos din 647 sau 648. Hotărârea soborniceasca definitivă în această privință a venit mai târziu, la Sinodul al Șaselea Ecumenic, Constantinopol, din 680 și 681. După moartea lui Toma a ocupat scaunul Ioan al V-⁠lea, a cărui alegere o datează Enciclopedia Ortodoxă pe 25 noiembrie 669.