Arsenie din Paros

Sfântul Cuvios Arsenie din Paros (1800-1877) a fost proslăvit de Patriarhia Ecumenică în 1967. La 18 august (stil nou; 31 august pe stil vechi) se pomenește aflarea moaștelor lui; praznicul principal, „slava Epirului și lauda Parosului”, este la 31 ianuarie.

Arsenie și bătrânul său au stat pe Muntele Athos șase ani, înainte de a fi siliți să plece de niște monahi neștiutori, împotriva mișcării colivadilor. Colivadii cereau păzirea strictă a Sfintei Tradiții, se împotriveau parastaselor făcute duminica și socoteau că creștinii trebuie să se împărtășească mai des decât de patru ori pe an. Practicau și rugăciunea neîncetată a inimii (isihasmul), pe care mulți din vremea aceea o înțelegeau greșit. Unii monahi athoniți, din neștiință, îi criticau aspru pe colivadii, îi insultau și îi maltratau, silindu-⁠i la exil. Părintele Daniil și Arsenie au părăsit Athosul când sentimentul împotriva împărtășirii dese era mai înverșunat, chiar înainte de începutul Războiului de Independență al Greciei, la 25 martie 1821. După o scurtă ședere la Mănăstirea Penteli, lângă Atena, cei doi au mers pe insula Paros. Neputând rămâne acolo, s-⁠au așezat în cele din urmă pe insula Folegandros. Cum pe insulă nu erau învățători, locuitorii l-⁠au rugat pe părintele Daniil să îngăduie ca părintele Arsenie să învețe copiii lor. Bătrânul a încuviințat și l-⁠a pus să fie hirotonit diacon de mitropolitul Thirei. După hirotonie, statul grec l-⁠a numit învățător. Cariera lui de profesor a durat din 1829 până în 1840. Moaștele lui se află la Mănăstirea Christos Dasous din Paros.